ANUL / YEAR IV / NR. 15 / 2014. 10.-12.
Muzică / Music
Rubrica / Box: nr. 3 Recenzii / Reviews
2014.11.21. Vineri / Friday
Autor / Author:
Mirela Mercean - Ţârc
Conf.univ. Dr. Universitatea din Oradea -
Facultatea de Arte
ZILELE BÁNFFY MIKLÓS
LA OPERA MAGHIARĂ DIN
CLUJ
Keywords:
Bánffy Miklós Days, Hungarian
Opera from Cluj - Napoca, reconstruction of
the 1918 premiere of Bluebeard Castle by Bartók Béla,
Wooden Prince, Szinetár Miklós, The Great
Lord - Count Bánffy Miklós, Molnár
Mária, Szilágyi János, Lörincz Gyula Szebeny
Zsuzsa, Selmeczi György, Ókovács Szilveszter, Szép
Gyula, Balázs Barbara, Pataki Adorján, Palerdi András Vigh Ibolya Egyed Apollónia Covacinschi
Yolanda, Bardon Tony, Sándor Árpád, Sándor Csaba, Balla Sándor, Kulcsár Szabolcs, Kolonits Klára and Nyári Zoltán, Palerdi
András, Dance of Salome - Jakab
Melinda, Szegő András, Kozmér Alexandra, Cserta József.
Abstract:
From
18 to 20 of November 2014 took place at the Hungarian Opera from Cluj- Napoca,
a commemorative festival dedicated to a great director, designer, painter,
writer, politician and visionary man of culture which was count Bánffy Miklós.
Originary from Transylvania where his family owned the castle of Bonțida, near
Cluj, and despite all political and historical vicissitudes, count was stubborn
to remain an artist. Once appointed as manager at the Opera of Budapest
1912-1918, he reformed the repertoire policy, risking to stage two obscure
works written by an young, unknown and refused composer
named Bartók Béla: The Bluebeard’s Castle
and the Wooden Prince.
The events brought together leading men of Romanian and Hungarian opera’s
world, four managers: mister Ókovács Szilveszter
(Budapest) Marius Budoiu (Romanian Opera from Cluj-Napoca), Razvan Ioan Dincă
(National Opera from Bucharest) and the host of events, mister Szép Gyula
(Hungarian Opera from Cluj), the famous director of film and opera Szinetár Miklós,
two conductors Selmeczi György and Kulcsár Szabolcs, the orchestra of the
Hungarian Opera from Cluj, designers, dancers, musicians, singers, performers
from Budapest and Cluj-Napoca. One of the most important events was the
reconstruction of the 1918 premiere of Bluebeard Castle opera, whose costume
and stage design was created by count Bánffy Miklós no more than a hundred years ago. The artists who gave life to this opera
was the performers: Molnár Mária (Judith) and Szilágyi
János (Bluebeard Prince), Lörincz
Gyula – stage designer, Szebeny Zsuzsa - costume designer, Szinetár
Miklós - director, Hungarian Opera Orchestra conducted by Selmeczi György. Of a particular and significant importance was the representation of
two artistic films signed by Hungarian director Szinetár Miklós
- The Great Lord- Count Bánffy
Miklós
and the 1984 opera moovie, The Bluebeard
Castle (conductor Georg Solti) followed by interesting discussions with the
director.
The Opera Gala In memoriam Bánffy Miklós from 20-th of November,
was presented by the manager of the Opera from Budapest mister Ókovács Szilveszter, the manager of Hungarian Opera from Cluj Szép
Gyula and the director Szinetár Miklós. In the first part, the orchestra,
choir, and soloists of Hungarian Opera from Cluj: Balázs
Barbara, Pataki Adorján, Palerdi András Vigh Ibolya Egyed
Apollónia Covacinschi Yolanda, Bardon Tony, Sándor Árpád, Sándor Csaba, Balla
Sándor, performed arias, duets and sextet, choirs from Mozart and Verdi operas
conducted by Kulcsár Szabolcs. In the second part,
the soloists of the Budapest, Kolonits Klára and Nyári Zoltán brightly
performed arias and duets, from Hoffmann’
s Tales by Offenbach, and Palerdi András with arias from Mozart operas. Two
dances marked the spectacular end: Dance
of Salome, from omonime opera by Richard Strauss performed and created by
choreographer Jakab Melinda, and Pas de
deux, Puppett Dance from Wooden
Prince by Bartók Béla performed by Hungarian dancers Szegő
András, Kozmér Alexandra and Cserta József.
*
Istoria nescrisă a marilor capodopere ale umanităţii se găseşte în
faptele, uneori uitate ale unor personaje ce au jucat un rol crucial în
schimbarea destinului acestor opere de artă. O astfel de istorie a scris şi
contele Bánffy Miklós atunci când,
aflat la cârma operei din Budapesta (1912-1018), a hotărât montarea unui balet
şi a unei opere scrise de un compozitor tânăr, necunoscut pe atunci, refuzat de
autorităţile culturale ale vremii, pe nume Bartók Béla. Spirit reformator,
pictor, scriitor, scenograf, om politic şi manager de instituţie, Bánffy Miklós a avut viziune în ceea ce priveşte destinului acestor opere de
artă schimbând politica repertorială a instituţiei pe care o conducea. El a
semnat scenografia şi designul costumelor baletului Prinţul cioplit în lemn (premiera în 1917) şi ale premierei operei Castelul Prinţului Barbă Albastră din
1918, precum şi a unsprezece dintre spectacolele reprezentate sub mandatul său
la opera budapestană. Bánffy Miklós a racordat pulsul vieţii muzicale la cel
european prin invitarea Baletelor Ruse, prin legăturile create cu mari
muzicieni, dirijori, interpreţi, prin montarea unora dintre cele mai cunoscute
şi valoroase opere universale contemporane lui. Comemorarea spiritului acestui
om de cultură originar din Transilvania unde a deţinut castelul de la Bonţida,
a fost o datorie de onoare a Operei Maghiare din Cluj care, timp de trei zile,
din 18 până în 20 noiembrie, a oferit publicului clujean reprezentaţii de
operă, conferinţe, vizionări de filme, expoziţii.
Reconstituirea istorică a scenografiei şi costumelor create de Bánffy
Miklós la premiera din 1918 într-un spectacol din 2014, este o iniţiativă
neobişnuită şi salutară, atâta timp cât frumuseţea muzicii create de Bartók în
opera sa Castelul Prinţului Barbă
Albastră, din păcate mult prea rar interpretată, poate fi readusă la viaţă.
Premiera din 1918 a fost posibilă din cauza notorietăţii câştigate de baletul Prinţul cioplit în lemn, ce avusese
succes cu un an înainte, datorită intervenţiei salutare a directorului Bánffy.
Compusă între 1911-1912 pentru frumoasa sa soţie Bartók – Ziegler Márta pe un
libret de Balázs Béla, opera fusese refuzată la două concursuri naţionale: pentru
premiul Erkel Ferenc şi pentru premiul editurii Rozsavolgyi (pe motiv că nu era
destul de dramatică doar cu două personaje). Bartók pierduse orice speranţă de
a o mai revedea reprezentată, dar valoarea a învins ca întotdeauna, e drept că
ajutată de voinţe şi minţi luminate, şi iată, în 18 noiembrie 2014 am putut
avea privilegiul ca, după aproximativ un secol să ne putem întoarce în timp
imaginându-ne emoţia trăită de publicul de atunci, în aproximativ acelaşi cadru
vizual şi sonor. Scenografia a fost reconstituită de Lörincz Gyula, care a avut
la dispoziţie doar câteva schiţe şi o poză mică de ansamblu, iar costumele au
fost recreate conform aceloraşi schiţe de Szebeny Zsuzsa. Cei doi protagonişti
Molnár Mária şi Szilágyi János au interpretat fermecătorul şi terifiantul basm
muzical creat de Bartók, ca o alegorie a naşterii, strălucirii şi trecerii în
eternitate a iubirii, cu sensibilitate şi pasiune, configurând interpretativ
expresivitatea dialogului şi a jocului psihologic de mare şi nobilă intensitate
emoţională cu care Bartók a înzestrat această muzică. Al treilea partener al
discursului muzical, orchestra operei maghiare, a oferit un regal artistic, sub
bagheta lui Selmeczi György, prin culori timbrale şi dinamică rafinat nuanţate,
prin frazări şi atacuri sigure, precum şi „comentarii” instrumentale subtile, bine
construite în ansamblu. Succesul acestei reprezentaţii se datorează întregii
echipe de artişti coordonaţi regizoral de un nume legendar în branşă, Szinetár Miklós,
realizatorul unui număr impresionant de filme TV, artistice şi de operă, a
cărui prezenţă a onorat audienţa cu prilejul a două dintre filmele sale de referinţă:
Castelul Prinţului Barbă Albastră în
18 noiembrie, şi Marele Domn - Contele Bánffy
Miklós, în 19 noiembrie, proiecţie urmată de
interesante discuţii cu regizorul.
Gala de Operă In memoriam Bánffy
Miklós, din data de 20 noiembrie, a reunit soliştii
Operei Maghiare din Cluj şi a celei din Budapesta, precum şi soliştii de balet
ai celor două instituţii, orchestra şi corul dirijate de Selmecy György (Budapesta)
şi Kulcsár Szabolcs (Cluj).
Amfitrionii manifestării au fost, directorul Operei din Budapesta, d-l
Ókovács Szilveszter şi directorul Operei Maghiare din Cluj, d-l Szép Gyula,
care au prezentat interpreţii şi au evocat cu respectul cuvenit dar şi cu umor
în acelaşi timp, figura înaintaşului lor şi a contextului cultural al vremii,
prin istorisiri, anecdote, mărturii, întâmplări intrate în legendă, populate de
personalităţi ale vremii: Hoffmeister, Puccini, Caruso, Egisto Tango, Erkel
Ferenc, Richard Strauss ş.a.. Programul a inclus arii, coruri şi momente
orchestrale, respectiv de balet, cu cele mai importante opere reprezentate în
timpul directoratului contelui, care, prin prime audiţii şi opere de mare
valoare universală a revoluţionat politica repertorială a instituţiei pe care o
conducea. Uvertura la opera Oberon a prefaţat strălucit prima parte a
concertului omagial în care aria lui Sarastro interpretată de Palerdi András şi corul Operei Maghiare au întregit atmosfera solemnă comemorativă,
potenţată emoţional de schiţele costumelor şi decorurilor realizate de conte
într-un stil eclectic, cu elemente rococo, romantice dar şi expresioniste în
acelaşi timp, proiectate în fundalul scenei pe tot parcursul spectacolului. Corul
sacerdotal şi terţetul alcătuit din Balázs Barbara, Pataki Adorján, Palerdi András au mărit intensitatea
evoluţiei artistice, momentul Mozart fiind completat de aria Blondinei
interpretată cu timbrul curat şi intens vibrat al sopranei Vigh Ibolya, şi
sextetul din
Don Giovanni recreat spectaculos de Balázs Barbara (Anna), Egyed Apollónia
(Elvira), Covacinschi Yolanda (Zerlina), Bardon Tony (Ottavio), Sándor Árpád
(Leporello), Sándor Csaba (Masetto).
Repertoriul verdian a reprezentat cea de-a doua opţiune a strategiei
repertoriale propuse de Bánnfy Miklós pentru reformarea operei budapestane.
Interpretarea celebrului cor al ţiganilor din opera Trubadurul a încântat publicul iar duetul Leonora – Contele Luna a
evidenţiat două voci de excepţie, Barabás Zsuzsa şi Balla Sándor interpreţi a
căror trăire emoţională reflectată în glas, mimică, gestică, a emoţionat şi
entuziasmat. La aceleaşi cote artistice, în crescendo, Pataki Adorján, în aria
prinţului din Rigoletto, a etalat o voce clară, puternică, de un lirism nuanţat
patetic, cu acute bine focusate şi energie emoţională. Prima parte a fost
încheiată triumfal cu marşul omonim din opera Aida, compartimentul de alămuri şi corul punându-şi astfel în
valoare măiestria.
Cea de-a doua parte a fost dedicată dimensiunii multilaterale a
personalităţii artistice a contelui care a reprezentat cu succes atât
romantismul cât şi simbolismul şi expresionismul în zorii apariţiei acestuia. Selmeczi
György a făcut rocada la pupitrul dirijoral. Povestirile lui Hoffmann de
Offenbach au fost interpretate de soliştii Operei de Stat din Budapesta:
Kolonits Klára în toate cele trei roluri feminine: Olympia (aria), Giulietta şi Antonia în duet
cu Hoffmann, personaj interpretat de Nyári Zoltán. A impresionat tehnica
desăvârşită a celor doi interpreţi, cu acute strălucitoare, uşurinţă în emisie,
muzicalitate, messe di voce rafinat colorate, frazare frumos arcuită,
sensibilitate şi patetism, joc scenic dăruit, dar mai ales o îmbinare perfect
echilibrată dinamic şi timbral a celor două voci în duet.
Trei
momente de balet au pus în valoare şcoala coregrafică autohtonă reprezentată de
Jakab Melinda ce a creat Dansul Salomeei din opera omonimă de Richard Strauss,
şi cea maghiară, reprezentată de două fragmente din baletul Prinţul cioplit în lemn de Bartók Béla.
În dublă ipostază, cea de coregrafă şi balerină, Jakab Melinda şi-a interpretat
propria creaţie, original şi inteligent construită, într-un crescendo
paroxistic; o variantă ce revelează personajul Salomeei atât în ipostaza de
seducătoare cât şi în cea de victimă. Balerinii maghiari Szegő András în Dansul marionetei precum şi Előadja
Kozmér Alexandra, Cserta József în Pas de
deux, au îmbinat echilibrat tehnica şi expresivitatea coregrafică, reflectând
nuanţele expresioniste şi subtil parodice din muzica lui Bartók, interpretată
măiestrit de orchestra operei maghiare condusă de Selmeczi György. Corul final din Flautul Fermecat alături de Palerdi András a încheiat solemn
această gală festivă comemorativă. Cei doi directori - amfitrioni au mulţumit
celorlaţi doi directori invitaţi: d-l Marius Budoiu, directorul Operei Române
din Cluj şi d-l Răzvan Ioan Dincă director al Operei Naţionale din Bucureşti
pentru privilegiul de a fi onorat acest spectacol prin prezenţa domniilor lor.
Patru directori ce au omagiat activitatea şi personalitatea unui înaintaş, o
întâlnire semnificativă, pilduitoare, de solidaritate a tuturor celor care
slujesc singurul ambasador absolut, ARTA.
