CONCERT DE CRĂCIUN

 

*

Marți seara, 17 decembrie 2013, Biblioteca Universității din Oradea a găzduit un spectacol dedicat Crăciunului de o deosebit de mare forță de expresie. Evenimentul organizat de conducerea universității – prorectorul Prof.univ. Dr. Sorin Șipoș, responsabil cu managementul cercetării și relații internaționale – a atras un un public impresionant, care a umplut holul bibliotecii. Rectorul Prof.univ. Dr. Constantin Bungău a rostit cuvântul de deschidere, adresând urările tradiționale comunității academice.

 

 

Corul de cameră ”Psalmodia varadiensis” al Facultății de Teologie Ortodoxă ”Episcop Dr. Vasile Coman” a interpretat, sub bagheta dirijorală fermă a Pr. Conf.univ. Dr. Mihai Brie, colindele: În seara de moș Ajun de I. Brie, Nouă azi ne-a răsărit de D.G. Kiriac, În orașul Betlehem de I.D. Chirescu, Astăzi s-a născut Cristos de T. Popovici, Gazde mari nu mai dormiți de T. Brediceanu, La poartă la Țarigrad de I.D. Chirescu. Vocile teologilor au sunat cu forță, imprimând un caracter triumfal momentului.

Conf.univ. Dr. Carmen Vasile a prezentat un discurs concis și sugestiv despre semnificația simbolurilor și tradițiilor asociate momentului. Pe axa sacru-profan și-au re-rostit sensurile: steaua, crinul, ieslea, magii, darurile, colindatul, bradul, conul de brad, nucile, merele, coznacul și lumânările.

Conf.univ. Dr. Ramona Novicov a prezentat Icoana Nașterii Domnului ca reprezentare în limbaj vizual a tainei întrupării Logosului. Atotputernicul Creator a coborât în lumea creată de el sub forma fragilă a Pruncului Sfânt, dezbrăcântu-se de slava sa ca să ia chip omenesc. Imaginea e una dintre cele mai frumoase imagini revelate sensibilității umane: pruncul este pus în leagăn simplu ce anticipează cosciugul, scutecele anticipează giulgiul, scena fiind proiectată pe hăul unei peșteri întunecate, care este chiar gura iadului. Pruncul, luminat de staua sfântă, a venit să aducă lumina mântuirii și a învierii, a vieții veșnice, pe însăși lanțurile robiei păcatului și ale morții. În icoanele vechi, autentice, întreaga scenă este pictată cu o maximă acuratețe și sobrietate, fără accente pioase, pentru că mesajul icoanei transcende coondiția omenească, ridicând-o la slava luminii celei neinserate.

Rodica Opriș Brândușa Doca au prezentat expoziția realizată de biblioteca universtiății – De la Moș Gerilă la Moș Crăciun – într-un discurs inedit.

Studenții și cadrele didactice ale Facultății de Arte au creat o atmosferă electrizantă în concertul de muzică sacră și colinde pe care l-au prezentat. Vocea specială de contratenor a lui Viktor Iosif, student în anul IV la clasa Lect.univ. Dr. Lavinia Cherecheș, a dat glas celebrei Ave Maria de J.S. Bach / Guonod, vocea de bariton cu potențialul unei cariere solistice a lui Aronescu Norbert, student în anul II la clasa Asist.univ. Cătălin Scurt, a încântat auditoriul cu piesa Pieta Signore de A. Stradella iar tenorul Bede Robert, student în anul III la clasa Asist.univ. Florin Mariș Hinsu a creat, prin interpretarea Nopții de vis o atmosferă cu totul înălțătoare. Cei trei soliști au fost acompaniați la pian cu mare acuratețe de Prep.univ. drd. Thurzó Zoltán.

Bagheta dirijorală rafinată și extrem de pretențioasă a Conf.univ. Dr. Valentin Lazăr a reunit clasele de canto ale Conf.univ. Dr. Florina Mariș Hinsu și Asist.univ. Florin Mariș Hinsu pentru a interpreta un program de colinde - D.G. Kiriac, O ce veste minunată; A. Adams, Noȅl; V. Teodorian, Legănelul lui Isus; N. Lungu, La Vitleem colo-n jos prelucrare; G. Cucu, Domnuleț și Domn din cer; T. Coste, Lerui Ler; Gh. Cucu, Sus boieri – care, prin forța de expresie cu totul aparte au ridicat publicul în picioare.

Dirijorul și compozitorul Prep.univ. drd. Tudor Ciupeiu a creat, prin orchestra pe care o dirijează și corul dirijat de Lect.univ. Dr. Carmen Rus, un moment de foarte intensă trăire prin interpretarea propriei compoziții - Colinda noastră... pentru toți (cor mixt, orchestră de coarde și clopote).

Concertul Crăciun, gândit împreună cu directoarea bibliotecii Florica Ujoc, găzduit cu mare căldura de Emilia Pop, coordonat de Conf.univ. Dr. Carmen Vasile a fost ambientat de expoziția de icoane – delectare pentru ochi și suflet – realizată de Prep.univ. drd. Titiana Marcu și bradul viu (care urmează să fie plantat în curtea universității, ca simbol viu al evenimentului) împodobit în stil tradițional de Lect.univ. Corina Andor, Emilia Pop și Brândușa Doca.

Prof.univ. Dr. Agneta Marcu, în cuvântul de încheiere, a mulțumit conducerii universității, realizatorilor evenimentului, bibliotecii care a găzduit concertul, publicului care a venit în număr atât de mare și a dorit Sărbători fericite.

 

*

SĂRBĂTORI LUMINATE!

*

 

*

Prof.univ. Dr. Sorin Șipoș, Prof.univ. Dr. Constantin Bungău

Conf.univ. Dr. Ramona Novicov



Corul de cameră ”Psalmodia varadiensis” dirijat de Pr. Conf.univ. Dr. Mihai Brie



Conf.univ. Dr. Carmen Vasile

Viktor Iosif, Prep.univ. drd. Thurzó Zoltán



Aronescu Norbert

Bede Robert



Clasele de canto: Conf.univ. Dr. Florina Marș Hinsu, Asist.univ. Florin Mariș Hinsu, Dirijor: Conf.univ. Dr. Valentin Lazăr



Orchestra Departamentului de Muzică dirijată de Prep.univ. drd. Tudor Ciupeiu, Corul Departamentului de Muzică dirijat de Lect.univ. Dr. Carmen Rus

*

*

Colinda noastră... pentru toţi

 

Această creaţie este prima care şi-a îndeplinit menirea parcurgând circuitul complet, adică finalizată, prezentată şi poate că cel mai important, primită, fapt ce o îndreptăţeşte să poarte titulatura de: prim opus. Datorită ei, cel care era cu precădere cunoscut în calitate de dirijor, s-a prezentat într-o nouă ipostază, cea de compozitor, însă oricât de diferite ar fi aceste două ramuri, ele aparţin aceluiaşi trunchi cu aceleaşi rădăcini, ce poartă numele de: muzician. Astfel, dacă privim din acest unghi, atunci totul se dezvăluie cât se poate de firesc.

Mai puţin firesc este felul cum această lucrare a luat naştere, precum şi drumul ei până la a-şi îndeplini menirea. Foarte pe scurt: a fost terminată în noaptea dinspre 5 spre 6 decembrie (mai exact la orele 04:00 dimineaţa – un minunat cadou de Sf. Nicolae...), după 8 zile de la momentul scânteii (locaţia acelui moment revelator a fost autobuzul 226 din Bucureşti, într-una dintre staţiile de oprire). Sursa a fost o muzică auzită de undeva din spate, aparţinând unor cerşetori care intonau Tatăl nostru... (cele mai pure şi angelice două voci de copil pe care le-am auzit vreodată, fără să-i pot vedea). Au urmat 3 zile de gestaţie, timp în care ideea a „dospit” cristalizându-se şi 5 zile de travaliu intens (din care 3 zile şi 3 nopţi ştiu sigur că nu am închis ochii nici o clipă; în a patra dimineaţa corpul şi-a cerut drepturile). În ziua scânteii, deci înainte ca lucrarea să fie începută, am fixat telefonic premiera ei pe data de 15 decembrie (locaţia), iar în următoarele trei zile, am obţinut necesarul vocal şi instrumental (corul, orchestra şi clopotele – cele din urmă fiind nişte antichităţi dosite în spatele unui dulap al Filarmonicii din Oradea, patru la număr, fără mib-ul pe care îl doream şi fără stativ, soluţia finală fiind un cuier vechi de lemn cu patru picioare şi patru coarne, maro, legat cu o sfoară groasă de o bancă, pe care şi-au găsit echilibrul şi armonia cele trei clopote folosite în final). Concluzionând, toate dificultăţile au fost rezolvate numai şi numai prin infinita bunăvoinţă a unor oameni deosebiţi, cărora le datorez împlinirea acestei creaţii, ce a vrut cu tot dinadinsul să vadă sau mai bine spus, audă lumina zilei.

În ce priveşte descrierea ei, pot spune următoarele: este o creaţie sine cera, deosebit de profundă, intensă şi cu foarte multă forţă şi expresie, în care se regăseşte înglobat spiritul universalităţii pe un fond puternic şi arhaic românesc.

În ea se regăsesc atât celestul cât şi pământescul, ascensiunea dar şi căderea sau la cel mai general nivel: lumea reală, lumea imaginară şi diferenţa dintre ele.

Nu în ultimul rând ci poate chiar primul, este o lucrare cu tâlc, fapt ce îi conferă primitorului o experinţă memorabilă în drumul înspre desluşirea lui.

Dacă ar trebui să o definesc într-o singură sintagmă, aş spune: toţi prin unu şi unu prin toţi, fiindcă cel mai greu lucru în tot acest demers a fost să-mi pun numele pe partitură, pe lucrare, iar acest aspect nu are nici o legătură cu modestia. Dimpotrivă, e ceva mult mai adânc. Cine a primit-o ştie exact la ce mă refer, pentru că ea s-a întors de unde a pornit...

 

17.12.2013.                                                                           Tudor Ciupeiu