*
Marți seara, 17 decembrie 2013, Biblioteca Universității
din Oradea a găzduit un spectacol dedicat Crăciunului de o deosebit de mare
forță de expresie. Evenimentul organizat de conducerea universității –
prorectorul Prof.univ. Dr. Sorin Șipoș, responsabil cu managementul cercetării
și relații internaționale – a atras un un public impresionant, care a umplut
holul bibliotecii. Rectorul Prof.univ. Dr. Constantin Bungău a rostit cuvântul
de deschidere, adresând urările tradiționale comunității academice.
Corul de cameră ”Psalmodia varadiensis” al Facultății de
Teologie Ortodoxă ”Episcop Dr. Vasile Coman” a interpretat, sub bagheta
dirijorală fermă a Pr. Conf.univ. Dr. Mihai Brie, colindele: În seara de moș Ajun de I. Brie, Nouă azi ne-a răsărit de D.G. Kiriac, În orașul Betlehem de I.D. Chirescu, Astăzi s-a născut Cristos de T.
Popovici, Gazde mari nu mai dormiți
de T. Brediceanu, La poartă la Țarigrad
de I.D. Chirescu. Vocile teologilor au sunat cu forță, imprimând un caracter
triumfal momentului.
Conf.univ. Dr. Carmen Vasile a
prezentat un discurs concis și sugestiv despre semnificația simbolurilor și
tradițiilor asociate momentului. Pe axa sacru-profan și-au re-rostit sensurile:
steaua, crinul, ieslea, magii, darurile, colindatul, bradul, conul de brad,
nucile, merele, coznacul și lumânările.
Conf.univ. Dr. Ramona Novicov a
prezentat Icoana Nașterii Domnului ca
reprezentare în limbaj vizual a tainei întrupării Logosului. Atotputernicul
Creator a coborât în lumea creată de el sub forma fragilă a Pruncului Sfânt,
dezbrăcântu-se de slava sa ca să ia chip omenesc. Imaginea e una dintre cele
mai frumoase imagini revelate sensibilității umane: pruncul este pus în leagăn
simplu ce anticipează cosciugul, scutecele anticipează giulgiul, scena fiind
proiectată pe hăul unei peșteri întunecate, care este chiar gura iadului.
Pruncul, luminat de staua sfântă, a venit să aducă lumina mântuirii și a
învierii, a vieții veșnice, pe însăși lanțurile robiei păcatului și ale morții.
În icoanele vechi, autentice, întreaga scenă este pictată cu o maximă acuratețe
și sobrietate, fără accente pioase, pentru că mesajul icoanei transcende
coondiția omenească, ridicând-o la slava luminii celei neinserate.
Rodica Opriș Brândușa Doca au
prezentat expoziția realizată de biblioteca universtiății – De la Moș Gerilă la Moș Crăciun –
într-un discurs inedit.
Studenții și cadrele didactice
ale Facultății de Arte au creat o atmosferă electrizantă în concertul de muzică
sacră și colinde pe care l-au prezentat. Vocea specială de contratenor a lui Viktor Iosif, student în anul IV la clasa
Lect.univ. Dr. Lavinia Cherecheș, a dat glas celebrei Ave Maria de J.S. Bach / Guonod, vocea de bariton cu potențialul
unei cariere solistice a lui Aronescu Norbert, student în anul II la clasa Asist.univ.
Cătălin Scurt, a încântat auditoriul cu piesa Pieta Signore de A. Stradella iar tenorul Bede Robert, student în
anul III la clasa Asist.univ. Florin Mariș Hinsu a creat, prin interpretarea Nopții de vis o atmosferă cu totul
înălțătoare. Cei trei soliști au fost acompaniați la pian cu mare acuratețe de Prep.univ. drd. Thurzó Zoltán.
Bagheta dirijorală rafinată
și extrem de pretențioasă a Conf.univ. Dr. Valentin Lazăr a reunit clasele de
canto ale Conf.univ. Dr. Florina Mariș Hinsu și Asist.univ. Florin Mariș Hinsu
pentru a interpreta un program de colinde - D.G. Kiriac, O ce
veste minunată; A. Adams, Noȅl; V.
Teodorian, Legănelul lui Isus; N.
Lungu, La Vitleem colo-n jos prelucrare;
G. Cucu, Domnuleț și Domn din cer; T.
Coste, Lerui Ler; Gh. Cucu, Sus boieri – care, prin forța de
expresie cu totul aparte au ridicat publicul în picioare.
Dirijorul și compozitorul
Prep.univ. drd. Tudor Ciupeiu a creat, prin orchestra pe care o dirijează și
corul dirijat de Lect.univ. Dr. Carmen Rus, un moment de foarte intensă trăire
prin interpretarea propriei compoziții - Colinda
noastră... pentru toți (cor mixt, orchestră de coarde și clopote).
Concertul Crăciun, gândit
împreună cu directoarea bibliotecii Florica Ujoc, găzduit cu mare căldura de
Emilia Pop, coordonat de Conf.univ. Dr. Carmen Vasile a fost ambientat de
expoziția de icoane – delectare pentru ochi și suflet – realizată de Prep.univ.
drd. Titiana Marcu și bradul viu (care urmează să fie plantat în curtea
universității, ca simbol viu al evenimentului) împodobit în stil tradițional de
Lect.univ. Corina Andor, Emilia Pop și Brândușa Doca.
Prof.univ. Dr. Agneta Marcu, în
cuvântul de încheiere, a mulțumit conducerii universității, realizatorilor
evenimentului, bibliotecii care a găzduit concertul, publicului care a venit în
număr atât de mare și a dorit Sărbători fericite.
*
SĂRBĂTORI LUMINATE!
*
*
.JPG) |
| Prof.univ. Dr. Sorin Șipoș, Prof.univ. Dr. Constantin Bungău |
.JPG)
.JPG)
.JPG) |
| Conf.univ. Dr. Ramona Novicov |
.JPG) |
|
Corul de cameră ”Psalmodia varadiensis” dirijat de Pr. Conf.univ.
Dr. Mihai Brie
|
.JPG) |
| Conf.univ. Dr. Carmen Vasile |
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG) |
| Viktor Iosif, Prep.univ. drd. Thurzó Zoltán |
.JPG) |
| Aronescu Norbert |
.JPG)
.JPG) |
| Bede Robert |
.JPG)
.JPG) |
| Clasele de canto: Conf.univ. Dr. Florina Marș Hinsu, Asist.univ. Florin Mariș Hinsu, Dirijor: Conf.univ. Dr. Valentin Lazăr |
.JPG)
.JPG)
.JPG) |
| Orchestra Departamentului de Muzică dirijată de Prep.univ. drd. Tudor Ciupeiu, Corul Departamentului de Muzică dirijat de Lect.univ. Dr. Carmen Rus |
.JPG)
.JPG)
*
*
Colinda
noastră... pentru toţi
Această creaţie este prima care şi-a îndeplinit
menirea parcurgând circuitul complet, adică finalizată, prezentată şi poate că
cel mai important, primită, fapt ce o
îndreptăţeşte să poarte titulatura de: prim opus. Datorită ei, cel care era cu
precădere cunoscut în calitate de dirijor, s-a prezentat într-o nouă ipostază,
cea de compozitor, însă oricât de diferite ar fi aceste două ramuri, ele
aparţin aceluiaşi trunchi cu aceleaşi rădăcini, ce poartă numele de: muzician.
Astfel, dacă privim din acest unghi, atunci totul se dezvăluie cât se poate de
firesc.
Mai puţin firesc este felul cum această lucrare
a luat naştere, precum şi drumul ei până la a-şi îndeplini menirea. Foarte pe
scurt: a fost terminată în noaptea dinspre 5 spre 6 decembrie (mai exact la
orele 04:00 dimineaţa – un minunat cadou de Sf. Nicolae...), după 8 zile de la
momentul scânteii (locaţia acelui moment revelator a fost autobuzul 226 din
Bucureşti, într-una dintre staţiile de oprire). Sursa a fost o muzică auzită de
undeva din spate, aparţinând unor cerşetori care intonau Tatăl nostru... (cele mai pure şi angelice două voci de copil pe care
le-am auzit vreodată, fără să-i pot vedea). Au urmat 3 zile de gestaţie, timp
în care ideea a „dospit” cristalizându-se şi 5 zile de travaliu intens (din
care 3 zile şi 3 nopţi ştiu sigur că nu am închis ochii nici o clipă; în a
patra dimineaţa corpul şi-a cerut drepturile). În ziua scânteii, deci înainte
ca lucrarea să fie începută, am fixat telefonic premiera ei pe data de 15
decembrie (locaţia), iar în următoarele trei zile, am obţinut necesarul vocal
şi instrumental (corul, orchestra şi clopotele – cele din urmă fiind nişte
antichităţi dosite în spatele unui dulap al Filarmonicii din Oradea, patru la
număr, fără mib-ul pe care îl doream şi fără stativ, soluţia finală fiind un
cuier vechi de lemn cu patru picioare şi patru coarne, maro, legat cu o sfoară
groasă de o bancă, pe care şi-au găsit echilibrul şi armonia cele trei clopote
folosite în final). Concluzionând, toate dificultăţile au fost rezolvate numai
şi numai prin infinita bunăvoinţă a unor oameni deosebiţi, cărora le datorez
împlinirea acestei creaţii, ce a vrut cu tot dinadinsul să vadă sau mai bine
spus, audă lumina zilei.
În ce priveşte descrierea ei, pot spune
următoarele: este o creaţie sine cera,
deosebit de profundă, intensă şi cu foarte multă forţă şi expresie, în care se
regăseşte înglobat spiritul universalităţii pe un fond puternic şi arhaic
românesc.
În ea se regăsesc atât celestul cât şi
pământescul, ascensiunea dar şi căderea sau la cel mai general nivel: lumea
reală, lumea imaginară şi diferenţa dintre ele.
Nu în ultimul rând ci poate chiar primul, este
o lucrare cu tâlc, fapt ce îi conferă primitorului
o experinţă memorabilă în drumul înspre desluşirea lui.
Dacă ar trebui să o definesc într-o singură
sintagmă, aş spune: toţi prin unu şi unu
prin toţi, fiindcă cel mai greu lucru în tot acest demers a fost să-mi pun
numele pe partitură, pe lucrare, iar acest aspect nu are nici o legătură cu
modestia. Dimpotrivă, e ceva mult mai adânc. Cine a primit-o ştie exact la ce mă refer, pentru că ea s-a întors de unde
a pornit...
17.12.2013.
Tudor Ciupeiu
