FIGARO RELOADED OR A CRAZY DAY AT THE HUNGARIAN OPERA HOUSE OF CLUJ

ANUL / YEAR IV / NR. 15 / 2014. 10.-12.
Muzică / Music
Rubrica / Box: Cronici / Chronicles
2014.10.30 Joi / Thursday

Autor / Author: Mirela Mercean – Ţârc

Conf.univ. Dr. Universitatea din Oradea - Facultatea de Arte
http://almanah-euterpe.blogspot.ro/2010/10/index-mercean-tarc-mirela_1.html

 

FIGARO RELOADED
SAU O SEARĂ NEBUNĂ LA OPERA MAGHIARĂ DIN CLUJ

Keywords:

Mariagge of Figaro, Novák Péter, Hungarian Opera House of Cluj, Figaro - Reloaded, Venczel Attila, Bordás Attila, Ledenják Andrea, Balla Sándor, Egyed Apollónia, Covacinschi Yolanda, Sándor Csaba, Veress Orsolya, Jankó Zsolt.

Cuvinte cheie:

Nunta lui Figaro, Novák Péter, Opera Maghiară Cluj, Figaro - Reloaded, Venczel Attila, Bordás Attila, Ledenják Andrea, Balla Sándor, Egyed Apollónia, Covacinschi Yolanda, Sándor Csaba, Veress Orsolya, Jankó Zsolt.
 

Abstract:

”A bride, two man and a jealous wife. What recipe for marriage can you make with this amorous triangle ingredients?” This is the question that the director Novák Péter answered in his new and nonconformist vision of opera Mariagge of Figaro to the Hungarian Opera House from Cluj –Napoca. The premiere was in 9 october, 2014. He entitled his show Figaro Reloaded or A crazy day at the Opera be cause, our hero is Figaro, who fight against the injustice, against the stupidity of the sistem, or the prejudice and following him with our souls we are heroes too. The chronicle describe the artistic process, emphasising the ingeniosity of the scenography signed by Venczel Attila, the functionallity and the symbolism of the choregraphy and costumes, realised by the choreographer Bordás Attila and the designer Ledenják Andrea. The audience applauded and acclaimed the freshness the youth and the energy of the show, the prestation of the youngest soloists from the title roles: Balla Sándor Almavia count Egyed Apollónia – Rosina the countess, Covacinschi Yolanda - Suzana, Sándor Csaba - Figaro, Veress Orsolya – Cherubino. In other roles, Hary Judit - Marcellina Szabó Levente - Basilio Mányoki László - Bartolo, Fülöp Tímea - Barbarina, Rétyi Zsombor - Don Curzio. The musical coordonation of the opera was excellent conducted by Jankó Zsolt. Other informations, photos anf videos you can see at the link: www. magyaropera. ro

Rezumat:

„O mireasă, doi bărbaţi şi o soţie geloasă. Oare ce reţetă de căsnicie poate ieşi folosind ingredientele acestui “triunghi” amoros? Acestei întrebări i - a răspuns regizorul Novák Péter în noua şi nonconformista sa montare a operei Nunta lui Figaro, regizată la Opera Maghiară din Cluj - Napoca. Premiera a avut loc în 9 octombrie 2014. Regizorul şi - a intitulat spectacolul, Figaro Reloaded, sau O noapte nebună la Operă deoarece eroul nostru este Figaro, care luptă împotriva nedreptăţii, stupidităţii sistemului, şi a prejudecăţilor iar noi, publicul, urmându - l cu sufletul, devenim de asemenea eroi. Cronica descrie procesul artistic reliefând ingeniozitatea scenografiei semnată de Venczel Attila, funcţionalitatea şi simbolismul coregrafiei şi a costumelor semnate de Bordás Attila, respectiv Ledenják Andrea. Publicul a aplaudat şi aclamat prospeţimea, tinereţea şi energia spectacolului dar mai ales a prestaţiei celor mai tineri solişti ai Operei maghiare: Balla Sándor - Almavia, Egyed Apollónia – Rosina, Covacinschi Yolanda - Suzana, Sándor Csaba - Figaro, Veress Orsolya – Cherubino. În alte roluri au fost: Hary Judit - Marcellina Szabó Levente - Basilio Mányoki László - Bartolo, Fülöp Tímea - Barbarina, Rétyi Zsombor - Don Curzio. Coordonarea muzicală a fost excelent realizată de dirijorul Jankó Zsolt. Alte informaţii, fotografii sau video puteţi urmări accesând www. magyaropera. ro.

*

„O mireasă, doi bărbaţi şi o soţie geloasă. Oare ce reţetă de căsnicie poate ieşi folosind ingredientele acestui “triunghi” amoros? Opera Maghiară din Cluj vă prezintă Nunta lui Figaro într-o viziune nouă, din perspectiva acestui triunghi, patrulater, hexagon, hepta sau octagon amoros şi doreşte să vă introducă în misterioasele şi complicatele aventuri ale acestei venerabile piese, compusă acum mai multe secole de Wolfgang Amadeus Mozart. Invitaţia este pentru ziua de joi, 9 octombrie de la ora 18.30. Toţi cei care doresc să se relaxeze petrecând o seară palpitantă şi plină de umor, au şansa să (re)vadă acest spectacol şi în data de 11 octombrie, sâmbătă, de la aceeaşi oră”.

Aşa suna tentantul comunicat de presă care ne invita la premiera operei Nunta lui Figaro în regia lui Novák Péter, prevestind încă din titlu, o producţie îndrăzneaţă, nonconformistă. Afişul prezenta un design de producţie cinematografică, programul de sală primit era de fapt un ziar de ştiri, cu fotografii din timpul repetiţiilor, declaraţii, actualităţi, rubrici despre dive, despre ciocolata Mozart, umor, interviuri cu protagoniştii... etc. Plonjăm în plină actualitate.

Regizorul Novák Péter care se autodefineşte drept un “pălmaş” al culturii, este în realitate o personalitate complexă cu preocupări extrem de eterogene, cea mai recentă colaborare cu Opera Maghiară din Cluj fiind în calitate de coregraf al musicalului de mare succes Elisabeta Báthory. Este actor, cântăreţ, textier şi compozitor într-o formaţie de rock, crainic Radio - TV, prezentator, a regizat şi prezentat mai multe showuri de televiziune, el însuşi fiind un brand în massmedia din Ungaria.

Primele impresii se înfiripă, confirmarea unei viziuni contemporane care plasează acţiunea în vârtejul evenimentelor unui azi trepidant, apare în declaraţia emoţionantă din programul de sală în limba română. De ce Figaro Reloaded?

Viziunea regizorală

Regizorul îşi justifică opţiunea pentru actualizarea poveştii lui Beaumarchais - Lorenzo da Ponte - Mozart structurându-şi îndrăzneţ concepţia regizorală în trei ipostaze: - I - Nunta lui Figaro Story sau A crazy day II - Figaro Reloaded sau You are crazy III - Figaro - Mozart sau A crazy mind. Dar să lăsăm regizorul să vorbească:

I De ce A crazy day ? Pentru că... Avem de –a face cu 5 personaje arhetipale, clasice, care, secundare sau nu, se întâlnesc cu evenimente extraordinare pe parcursul operei. Intriga este atât de bine construită încât din acţiunile personajelor nu putem bănui care va fi deznodământul, dar în final, binele triumfă, aşa cum se cuvine unei comedii bine realizate... toate piesele acestui puzzle provin fără excepţie din arsenalul de critici la adresa societăţii pe care autorii le folosesc şi articulează cu o conştientă meticulozitate. Fără îndoială că o asemenea critică nu-şi pierde niciodată valabilitatea şi este binevenită în orice timp şi spaţiu al istoriei culturii.

II De ce Figaro Reloaded sau You are crazy? pentru că într-o societate postmodernă care se opune globalizării, personajul principal eşti tu cel care-ţi asumi conştient valoarea existenţei tale: ME, MY SELF AND I este mesajul, spune regizorul şi ne face părtaşi prin intermediul lui Figaro, la poveste, ne face să ne asumăm rolul de eroi şi protagonişti. Trăind înconjuraţi de atâtea posibilităţi de comunicare ne putem exprima personalitatea într-o extrem de mare diversitate de moduri, posibilităţi nelimitate datorate tehnologiile moderne de informare şi comunicare. Însă atunci când trebuie să confruntăm, calitatea cu cantitatea, putea vedea că mizeria care iese la suprafaţă adesea pune în umbră momentele cu adevărat valoroase, sclipitoare, ale vieţii. Desigur, cine caută găseşte soluţia afirmării rapide, pe drumul cel mai scurt, fără inhibiţii, soluţie pe care ţi - o oferă kitschul şi nonvalarea promovate de media... Ca urmare a acestei realităţi a explodat plaja de suportabilitate a consumatorului. Înghiţim aproape orice. Televiziunea promovează prostia, anonimii de doi bani, proştii, încrezuţii, îngâmfaţii şi ridicolii. Toţi devin exemplele societăţii. Astfel, am aflat care este măsura generală a lucrurilor din ceea ce este trendy, din ceea ce este sexy sau megacool. Şi aşa s-a născut Figaro Reloaded: Contele Almaviva, care îşi pune întreg talentul în a-şi satisface plăcerile cu orice preţ, Rosina, care compensează prin alcool condiţia sa de femeie fidelă, supusă, neglijată şi înşelată, Cherubino adolescentul dezorientat care urmează buimac şabloanele unei societăţi bolnave, Suzanne, FEMEIA îndrăgostită dar ageră la minte, ce nu pierde din vedere propriul interes, iar Figaro este BĂRBATUL. Aşa cum este el. Un descendent de slujitori, din spiţa oamenilor desconsideraţi, înjosiţi, eroul poveştilor populare din perioada lui Mozart, dar care, de data aceasta devine asistentul nostru personal dând voce tuturor aşteptărilor, aspiraţiilor noastre către dreptate. Chiar dacă eşuăm cu toţii, există întotdeauna, în fiecare dintre noi o dorinţă, o nebunie de a te lupta împotriva nedreptăţilor şi imoralităţii şi această nebunie nu încetează niciodată deoarece există în ea o anumită ordine... ce reglează totul. Avându-l pe Mozart chezăşie, cu certitudine că aceasta există.

III De ce Figaro - Mozart sau A crazy mind? Genial! Excepţional! Unic! Creator de eră şi nu în ultimul rând – aşa se explică lipsa posibilităţilor de decodificare a mesajului mozartian - A Crazy Mind! Putem enumera zi şi noapte caracteristicile eposului lui Mozart dar degeaba. Complexitatea este uluitoare. Nu trece zi de repetiţie fără să descoperim ceva nou în lumea armoniilor, în relaţiile dintre voci, în universal ritmurilor create de Mozart şi este o excepţie când careva dintre noi nu se luptă cu lacrimile urmărind repetiţiile în întunericul sălii. Nu există ascultător, fie că e vorba de un profesionist sau de un meloman, care să nu fie vrăjit de muzica lui. De ce?... Pentru că ea destăinuie ceea ce cuvintele nu pot să exprime. Wolfgang Amadeus! Cadoul cel mai mare al lui Wolfgang Amadeus este că ne-a dăruit tuturor o comoară, trăirea complexităţii, şi a făcut-o accesibilă tuturor. Muzica lui este un catharsis colectiv... Cu toate că reflectă perioada politică şi morală din perioada în care se petrece acţiunea tonul, atmosfera pe care le creează Mozart, nu - şi pierde niciodată valabilitatea fiind mereu actuale. Îşi caracterizează psihologic personajele cu o subtilitate nemaiîntâlnită până atunci şi totuşi familiară nouă. O dramă a iubirii, concepută într- un registru comic, care ne influenţează şi stimulează trăirile conştientului şi subconştientului deopotrivă. Şi toate acestea le realizează printr-o simplă PAR - TI - TU - RĂ (Novák Péter)

Spectacolul

Virtuozitate energie şi brilianţă sunt atributele cu care orchestra condusă de Jankó Zsolt a deschis spectacolul. Tempi alerţi, uşurinţă în execuţie sincronizare perfectă în uvertura ilustrativă intonată de orchestră. Anticiparea evenimentelor operei în uvertură nu este o „găselniţă” regizorală nouă dar a fost binevenită în context, regizorul imaginând logic (după clişeul american) „cheful burlacilor” dinaintea nunţii lui Figaro, într-o scenă plasată în fundal într-una dintre încăperile castelului. Băieţii se cinstesc din plin cu băutură iar Figaro apare mahmur cu o sticlă în mână în prima scenă cu Suzana. Introducerea ne mai revelează şi existenţa unor „personaje mute” (corpul de balet) care se dovedesc pe parcurs a fi „alter ego” - urile personajelor principale având - ca de altfel şi corul - roluri cu funcţii diverse în economia dramaturgiei scenice. Costumele de culoarea pielii cu imprimeuri ce aduc a arabescuri baroce le conferă şi întăreşte funcţia de personaje alegorice tipice pentru estetica barocă, ce „comentează” gestual mai ales sentimente, stări, situaţii sau, îndeplinesc funcţii practice, decorative (sub formă de cariatide umane) sau de deplasare a decorului mobil. Coregrafia, semnată de Bordás Attila este modernă, însoţeşte continuu acţiunea, fie prin atitudini statice, semnificativ - alegorice, clişee ale posturilor stilului galant, fie prin mişcări adaptate tematic (haotice cu efect comic şi altele). Alături de aceste personaje „invizibile”, există personajele „vizibile”, nuntaşii, personaje îmbrăcate formal, în costume cenuşii de funcţionari, întruchipate de membrii corului, un personaj colectiv ce îndeplineşte alături de rolul comentării evenimentelor reale de data aceasta, şi pe cel ornamental, decorativ sau practic, de schimbare a decorului Căci în acest spectacol esenţa conceptuală este o extraordinară dinamică a mişcării şi a vizualului, într-o derulare rapidă de evenimente, stări, situaţii la care concură inclusiv scena. Scenografia concepută de către Venczel Attila pentru a împlini viziunea regizorală, este gândită în două planuri, ale căror leit motiv tematic este UŞA. Planul de fundal, stabil cu un balcon la etaj şi uşi, precum şi o scară către parterul cu coloane, are funcţia de a încadra viitoarele scene luminate din spate pentru a crea umbre, înfăţişând la parter mai ales, evenimente închipuite (cheful burlacilor, vânarea lui Cherubino). Planul din faţă, cu uşi mobile, pe rotile, (concepute cu dublă funcţionalitate de interior şi exterior) fiind mişcate inclusiv de personajele principale - care intră, ies pe ele, le întredeschid, le trântesc sau le deschid cu piciorul (Figaro, nervos pe conte) -, are rolul de a întruchipa evenimentele reale imediate, derulate în viteza caracteristică epocii noastre (secolul vitezei). Mişcarea, forfota, vânzoleala, agitaţia în scopul atingerii idealului expresiv al comicului de situaţie, este esenţa vieţii spectacolului conceput de Novak Peter.

Costumele realizate de Ledenják Andrea, inspirate, figurativ stilizate, fără a fi neapărat moderne, caracterizează subtil personalitatea personajelor: Figaro în smoching, Rosina în rochie clasică lungă roz, Suzana în pantaloni, fustă cu crinolina la nunta, (peste pantaloni) Contele Almaviva, foarte sugestiv, în costum din acelaşi material cu... canapeaua, Cherubino în costum de puşti iar Barbarina cu look de Barbie.

Regizorul a subliniat atât registrul comicului de situaţie cât şi pe cel lirico - dramatic printr-un contrapunct alegoric construit pe tot parcursul desfăşurării operei din momente de mişcare scenică, posturi în stop cadru, scenete mimate, mici gaguri, jocuri de lumini etc. Amintesc câteva succint. În actul întâi, scena dintre Figaro şi Suzana, în care se află ce pune la cale Almaviva, este contrapunctată de patru scenete înfăţişând în spatele a patru uşi, cupluri tipizate: cuplul plictisit, cel pasional, cuplul violent şi cel de intelectuali, cerebral. Contele nu primeşte un bilet de la Suzana ci un SMS drept pentru care clavecinul intonează tipicul semnal de la Vodafone, Almaviva furios pe cine se ascunde în budoarul contesei vrea să deschidă uşa cu drujba, Cherubino pe aria Non piu andrai, împreună cu personajele mute, simulează o instrucţie de armată, el însuşi devenind din vânător, vânat, urmărit de infanterişti cu puşti cu lunetă ş.a. În scena baletului nunţii nu se dansează: personajele principale se opresc în poziţii statuare şi sunt animate de alter-ego-urile lor alegorice - recte sentimentele lor - odată cu fluturarea prin faţa fiecăruia a scrisorii ce declanşează deznodământul. La începutul scenei finale, în grădină apar pe rând Barbarina, Marcelina, Rosina apoi dispar fiind răpite, în spatele unei perdele de unde se aud doar suspine. Privirile cu subînţeles, sugestiile, subtilităţile din gestică, costume, mişcări, toate au menirea de a reliefa o retorică regizorală paralelă, eterogenă şi eclectică servind vitalităţii spectaculare. Ariile lui Figaro Se vuol ballare din actul întâi precum şi Aprite un po’ quegli occhi din actul II (IV) s-au cântat în faţa cortinei de titularul rolului, Sándor Csaba. O excelentă modalitate de a oferi solisticii cadrul acustic şi reliefarea psihologică propice exprimării unui sentiment individual fără a opri derularea evenimentelor acţiunii.

Interpretarea

Tinereţe şi prospeţime, energie şi vigoare sunt cuvintele cheie ale interpretării soliştilor spectacolului. Am admirat un Figaro cu o voce caldă, bine susţinută şi condusă muzical cu eficacitate expresivă în persoana tânărului interpret Sándor Csaba (proaspăt absolvent masterand al Academiei de Muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj). Cele două arii amintite, care au pus „reflectoarele” şi la propriu şi la figurat pe solist, au evidenţiat un extraordinar potenţial vocal dramatic al acestui interpret aflat la început de drum. În aria Non piu andrai ultima strofă a fost interpretată în germană, un tribut adus lui Mozart şi operei germane nationale?. Am apreciat dicţia foarte bună precum versatilitatea culorilor vocale în funcţie de situaţiile dramatice întruchipate de Sándor Csaba. Lângă el, o fermecătoare soprană lejeră, Yolanda Covacinski, în rolul Suzanei, cu o voce suplă, deschisă, frumos „purtată” în coloraturi cu sclipiri diamantine pe acute. În rolul Rosinei, Egyed Apollónia a creat un personaj dramatic de intensă expresivitate printr-o voce rotundă, bine timbrată cu frazări inteligente şi o muzicalitate aparte care prin rafinate messe din voce au reliefat aprofundări stilistice ale interpretei. Despre Baritonul Balla Sándor putem afirma că este exponentul perfect al artistului potrivit în orice rol pe care şi-l asumă, de la contele Almaviva la contele Luna din Trubadurul de Verdi, fiind practic nelipsit pe afişele spectacolelor operei. În contele Almaviva a făcut un rol de compoziţie în care componenta virtuozităţii şi expresivităţii vocale s-a împletit fericit cu elocvenţa unui joc teatral ce denotă deopotrivă experienţă şi inteligenţă. Pajul Cherubino a fost întruchipat de mezzosoprana Veress Orsolya, al cărei timbru generos şi plin s-a metamorfozat ca expresivitate dintr-o zonă mai dramatică inevitabilă în culoarea vocală a interpretei, înspre o candoare îndulcită timbral prin „răsfăţuri” de voce albă în recitative şi impostaţie mai „deschisă” însă frumos şi strălucitor condusă în faimoasele Non so piu cosa son şi Voi che sapete.

Nu putem să nu amintim: vocea frumos timbrată a sopranei Fülöp Tímea în rolul Barbarinei, prestaţia bună a basului Mányoki László în rolul lui Don Bartolo (exceptând undele desincronizări cu orchestra), experienţa scenică şi vocală a Juditei Hary în rolul Marcellinei, un Don Basilio bine situat în rol, întruchipat de Szabó Levente, precum şi Kovács Ferenc în Antonio şi Rétyi Zsombor în Don Curzio care au construit roluri comice de efect.

Spectacolul a emanat o prospeţime, vervă şi ingeniozitate dar mai ales o energie molipsitoare pentru publicul ce a umplut sala de spectacole, bisând sacadat minute în şir prestaţia întregii echipe de artişti. Opţiunea repertorială pentru această capodoperă denotă o viziune managerială inteligentă ce ţine cont de preferinţele publicului care întotdeauna va fi recunoscător pentru frumosul muzical creat de geniul compozitorului „iubit de Dumnezeu” AmaDeus. Invitaţia regizorului Novák Péter este valabilă pentru întreaga stagiune 2014 - 2015 dar, mai ales pentru întreaga existenţă. Să ne cufundăm în muzica lui Mozart, ea conţine tot ce trebuie să ştim despre viaţă!