Friday, November 21, 2014

BÁNFFY MIKLÓS DAYS AT THE HUNGARIAN OPERA FROM CLUJ

ANUL / YEAR IV / NR. 15 / 2014. 10.-12.
Muzică / Music
Rubrica / Box: nr. 3 Recenzii / Reviews
2014.11.21. Vineri / Friday
 
 
Autor / Author:
Mirela Mercean - Ţârc
Conf.univ. Dr. Universitatea din Oradea - Facultatea de Arte

 

ZILELE BÁNFFY MIKLÓS
LA OPERA MAGHIARĂ DIN CLUJ
 

Keywords:

Bánffy Miklós Days, Hungarian Opera from Cluj - Napoca, reconstruction of the 1918 premiere of Bluebeard Castle by Bartók Béla, Wooden Prince, Szinetár Miklós, The Great Lord - Count Bánffy Miklós, Molnár Mária, Szilágyi János, Lörincz Gyula Szebeny Zsuzsa, Selmeczi György, Ókovács Szilveszter, Szép Gyula, Balázs Barbara, Pataki Adorján, Palerdi András Vigh Ibolya Egyed Apollónia Covacinschi Yolanda, Bardon Tony, Sándor Árpád, Sándor Csaba, Balla Sándor, Kulcsár Szabolcs, Kolonits Klára and Nyári Zoltán, Palerdi András, Dance of Salome - Jakab Melinda, Szegő András, Kozmér Alexandra, Cserta József.

Abstract:

From 18 to 20 of November 2014 took place at the Hungarian Opera from Cluj- Napoca, a commemorative festival dedicated to a great director, designer, painter, writer, politician and visionary man of culture which was count Bánffy Miklós. Originary from Transylvania where his family owned the castle of Bonțida, near Cluj, and despite all political and historical vicissitudes, count was stubborn to remain an artist. Once appointed as manager at the Opera of Budapest 1912-1918, he reformed the repertoire policy, risking to stage two obscure works written by an young, unknown and refused composer named Bartók Béla: The Bluebeard’s Castle and the Wooden Prince.
The events brought together leading men of Romanian and Hungarian opera’s world, four managers: mister Ókovács Szilveszter (Budapest) Marius Budoiu (Romanian Opera from Cluj-Napoca), Razvan Ioan Dincă (National Opera from Bucharest) and the host of events, mister Szép Gyula (Hungarian Opera from Cluj), the famous director of film and opera Szinetár Miklós, two conductors Selmeczi György and Kulcsár Szabolcs, the orchestra of the Hungarian Opera from Cluj, designers, dancers, musicians, singers, performers from Budapest and Cluj-Napoca. One of the most important events was the reconstruction of the 1918 premiere of Bluebeard Castle opera, whose costume and stage design was created by count Bánffy Miklós no more than a hundred years ago. The artists who gave life to this opera was the performers: Molnár Mária (Judith) and Szilágyi János (Bluebeard Prince), Lörincz Gyula – stage designer, Szebeny Zsuzsa - costume designer, Szinetár Miklós - director, Hungarian Opera Orchestra conducted by Selmeczi György. Of a particular and significant importance was the representation of two artistic films signed by Hungarian director Szinetár Miklós - The Great Lord- Count Bánffy Miklós and the 1984 opera moovie, The Bluebeard Castle (conductor Georg Solti) followed by interesting discussions with the director.
The Opera Gala In memoriam Bánffy Miklós from 20-th of November, was presented by the manager of the Opera from Budapest mister Ókovács Szilveszter, the manager of Hungarian Opera from Cluj Szép Gyula and the director Szinetár Miklós. In the first part, the orchestra, choir, and soloists of Hungarian Opera from Cluj: Balázs Barbara, Pataki Adorján, Palerdi András Vigh Ibolya Egyed Apollónia Covacinschi Yolanda, Bardon Tony, Sándor Árpád, Sándor Csaba, Balla Sándor, performed arias, duets and sextet, choirs from Mozart and Verdi operas conducted by Kulcsár Szabolcs. In the second part, the soloists of the Budapest, Kolonits Klára and Nyári Zoltán brightly performed arias and duets, from Hoffmann’ s Tales by Offenbach, and Palerdi András with arias from Mozart operas. Two dances marked the spectacular end: Dance of Salome, from omonime opera by Richard Strauss performed and created by choreographer Jakab Melinda, and Pas de deux, Puppett Dance from Wooden Prince by Bartók Béla performed by Hungarian dancers Szegő András, Kozmér Alexandra and Cserta József.
*
Istoria nescrisă a marilor capodopere ale umanităţii se găseşte în faptele, uneori uitate ale unor personaje ce au jucat un rol crucial în schimbarea destinului acestor opere de artă. O astfel de istorie a scris şi contele Bánffy Miklós atunci când, aflat la cârma operei din Budapesta (1912-1018), a hotărât montarea unui balet şi a unei opere scrise de un compozitor tânăr, necunoscut pe atunci, refuzat de autorităţile culturale ale vremii, pe nume Bartók Béla. Spirit reformator, pictor, scriitor, scenograf, om politic şi manager de instituţie, Bánffy Miklós a avut viziune în ceea ce priveşte destinului acestor opere de artă schimbând politica repertorială a instituţiei pe care o conducea. El a semnat scenografia şi designul costumelor baletului Prinţul cioplit în lemn (premiera în 1917) şi ale premierei operei Castelul Prinţului Barbă Albastră din 1918, precum şi a unsprezece dintre spectacolele reprezentate sub mandatul său la opera budapestană. Bánffy Miklós a racordat pulsul vieţii muzicale la cel european prin invitarea Baletelor Ruse, prin legăturile create cu mari muzicieni, dirijori, interpreţi, prin montarea unora dintre cele mai cunoscute şi valoroase opere universale contemporane lui. Comemorarea spiritului acestui om de cultură originar din Transilvania unde a deţinut castelul de la Bonţida, a fost o datorie de onoare a Operei Maghiare din Cluj care, timp de trei zile, din 18 până în 20 noiembrie, a oferit publicului clujean reprezentaţii de operă, conferinţe, vizionări de filme, expoziţii.
 
Reconstituirea istorică a scenografiei şi costumelor create de Bánffy Miklós la premiera din 1918 într-un spectacol din 2014, este o iniţiativă neobişnuită şi salutară, atâta timp cât frumuseţea muzicii create de Bartók în opera sa Castelul Prinţului Barbă Albastră, din păcate mult prea rar interpretată, poate fi readusă la viaţă. Premiera din 1918 a fost posibilă din cauza notorietăţii câştigate de baletul Prinţul cioplit în lemn, ce avusese succes cu un an înainte, datorită intervenţiei salutare a directorului Bánffy. Compusă între 1911-1912 pentru frumoasa sa soţie Bartók – Ziegler Márta pe un libret de Balázs Béla, opera fusese refuzată la două concursuri naţionale: pentru premiul Erkel Ferenc şi pentru premiul editurii Rozsavolgyi (pe motiv că nu era destul de dramatică doar cu două personaje). Bartók pierduse orice speranţă de a o mai revedea reprezentată, dar valoarea a învins ca întotdeauna, e drept că ajutată de voinţe şi minţi luminate, şi iată, în 18 noiembrie 2014 am putut avea privilegiul ca, după aproximativ un secol să ne putem întoarce în timp imaginându-ne emoţia trăită de publicul de atunci, în aproximativ acelaşi cadru vizual şi sonor. Scenografia a fost reconstituită de Lörincz Gyula, care a avut la dispoziţie doar câteva schiţe şi o poză mică de ansamblu, iar costumele au fost recreate conform aceloraşi schiţe de Szebeny Zsuzsa. Cei doi protagonişti Molnár Mária şi Szilágyi János au interpretat fermecătorul şi terifiantul basm muzical creat de Bartók, ca o alegorie a naşterii, strălucirii şi trecerii în eternitate a iubirii, cu sensibilitate şi pasiune, configurând interpretativ expresivitatea dialogului şi a jocului psihologic de mare şi nobilă intensitate emoţională cu care Bartók a înzestrat această muzică. Al treilea partener al discursului muzical, orchestra operei maghiare, a oferit un regal artistic, sub bagheta lui Selmeczi György, prin culori timbrale şi dinamică rafinat nuanţate, prin frazări şi atacuri sigure, precum şi „comentarii” instrumentale subtile, bine construite în ansamblu. Succesul acestei reprezentaţii se datorează întregii echipe de artişti coordonaţi regizoral de un nume legendar în branşă, Szinetár Miklós, realizatorul unui număr impresionant de filme TV, artistice şi de operă, a cărui prezenţă a onorat audienţa cu prilejul a două dintre filmele sale de referinţă: Castelul Prinţului Barbă Albastră în 18 noiembrie, şi Marele Domn - Contele Bánffy Miklós, în 19 noiembrie, proiecţie urmată de interesante discuţii cu regizorul.
Gala de Operă In memoriam Bánffy Miklós, din data de 20 noiembrie, a reunit soliştii Operei Maghiare din Cluj şi a celei din Budapesta, precum şi soliştii de balet ai celor două instituţii, orchestra şi corul dirijate de Selmecy György (Budapesta) şi Kulcsár Szabolcs (Cluj).
 
Amfitrionii manifestării au fost, directorul Operei din Budapesta, d-l Ókovács Szilveszter şi directorul Operei Maghiare din Cluj, d-l Szép Gyula, care au prezentat interpreţii şi au evocat cu respectul cuvenit dar şi cu umor în acelaşi timp, figura înaintaşului lor şi a contextului cultural al vremii, prin istorisiri, anecdote, mărturii, întâmplări intrate în legendă, populate de personalităţi ale vremii: Hoffmeister, Puccini, Caruso, Egisto Tango, Erkel Ferenc, Richard Strauss ş.a.. Programul a inclus arii, coruri şi momente orchestrale, respectiv de balet, cu cele mai importante opere reprezentate în timpul directoratului contelui, care, prin prime audiţii şi opere de mare valoare universală a revoluţionat politica repertorială a instituţiei pe care o conducea. Uvertura la opera Oberon a prefaţat strălucit prima parte a concertului omagial în care aria lui Sarastro interpretată de Palerdi András şi corul Operei Maghiare au întregit atmosfera solemnă comemorativă, potenţată emoţional de schiţele costumelor şi decorurilor realizate de conte într-un stil eclectic, cu elemente rococo, romantice dar şi expresioniste în acelaşi timp, proiectate în fundalul scenei pe tot parcursul spectacolului. Corul sacerdotal şi terţetul alcătuit din Balázs Barbara, Pataki Adorján, Palerdi András au mărit intensitatea evoluţiei artistice, momentul Mozart fiind completat de aria Blondinei interpretată cu timbrul curat şi intens vibrat al sopranei Vigh Ibolya, şi sextetul din Don Giovanni recreat spectaculos de Balázs Barbara (Anna), Egyed Apollónia (Elvira), Covacinschi Yolanda (Zerlina), Bardon Tony (Ottavio), Sándor Árpád (Leporello), Sándor Csaba (Masetto).
Repertoriul verdian a reprezentat cea de-a doua opţiune a strategiei repertoriale propuse de Bánnfy Miklós pentru reformarea operei budapestane. Interpretarea celebrului cor al ţiganilor din opera Trubadurul a încântat publicul iar duetul Leonora – Contele Luna a evidenţiat două voci de excepţie, Barabás Zsuzsa şi Balla Sándor interpreţi a căror trăire emoţională reflectată în glas, mimică, gestică, a emoţionat şi entuziasmat. La aceleaşi cote artistice, în crescendo, Pataki Adorján, în aria prinţului din Rigoletto, a etalat o voce clară, puternică, de un lirism nuanţat patetic, cu acute bine focusate şi energie emoţională. Prima parte a fost încheiată triumfal cu marşul omonim din opera Aida, compartimentul de alămuri şi corul punându-şi astfel în valoare măiestria.
Cea de-a doua parte a fost dedicată dimensiunii multilaterale a personalităţii artistice a contelui care a reprezentat cu succes atât romantismul cât şi simbolismul şi expresionismul în zorii apariţiei acestuia. Selmeczi György a făcut rocada la pupitrul dirijoral. Povestirile lui Hoffmann de Offenbach au fost interpretate de soliştii Operei de Stat din Budapesta: Kolonits Klára în toate cele trei roluri feminine: Olympia (aria), Giulietta şi Antonia în duet cu Hoffmann, personaj interpretat de Nyári Zoltán. A impresionat tehnica desăvârşită a celor doi interpreţi, cu acute strălucitoare, uşurinţă în emisie, muzicalitate, messe di voce rafinat colorate, frazare frumos arcuită, sensibilitate şi patetism, joc scenic dăruit, dar mai ales o îmbinare perfect echilibrată dinamic şi timbral a celor două voci în duet.
Trei momente de balet au pus în valoare şcoala coregrafică autohtonă reprezentată de Jakab Melinda ce a creat Dansul Salomeei din opera omonimă de Richard Strauss, şi cea maghiară, reprezentată de două fragmente din baletul Prinţul cioplit în lemn de Bartók Béla. În dublă ipostază, cea de coregrafă şi balerină, Jakab Melinda şi-a interpretat propria creaţie, original şi inteligent construită, într-un crescendo paroxistic; o variantă ce revelează personajul Salomeei atât în ipostaza de seducătoare cât şi în cea de victimă. Balerinii maghiari Szegő András în Dansul marionetei precum şi Előadja Kozmér Alexandra, Cserta József în Pas de deux, au îmbinat echilibrat tehnica şi expresivitatea coregrafică, reflectând nuanţele expresioniste şi subtil parodice din muzica lui Bartók, interpretată măiestrit de orchestra operei maghiare condusă de Selmeczi György. Corul final din Flautul Fermecat alături de Palerdi András a încheiat solemn această gală festivă comemorativă. Cei doi directori - amfitrioni au mulţumit celorlaţi doi directori invitaţi: d-l Marius Budoiu, directorul Operei Române din Cluj şi d-l Răzvan Ioan Dincă director al Operei Naţionale din Bucureşti pentru privilegiul de a fi onorat acest spectacol prin prezenţa domniilor lor. Patru directori ce au omagiat activitatea şi personalitatea unui înaintaş, o întâlnire semnificativă, pilduitoare, de solidaritate a tuturor celor care slujesc singurul ambasador absolut, ARTA.