ANUL / YEAR II / Nr. 7 / 2012. 10.-12. Articol
/ Article nr. Rubrica / Box: Articole - Studii / Articles - Studies / 27 Sesiunea de comunicări ştiinţificie "Qvo vadis arta?" - 26-27 mai 2010
Autor / Author: Boros-Konrád Elisabeta
Redactor / Editor: Anca Spătar Lect.univ. Dr. Universitatea din Oradea - Facultatea de Arte
LIEDURILE TÂRZII PENTRU VOCE SOLO ŞI PIAN ALE LUI BÉLA BARTÓK BÉLA BARTÓK'S LAST TWO SONG CYCLES FOR SOLO VOICE AND PIANO
Abstract: Village Scenes (1924) presents
five Slovak arrangements. The three central relate the most important village
customs and express the most profound personal experiences in the lives of
women, such as marriage and motherhood: At the bride’s, Wedding, Lullaby. These
are set between two songs, which describe movements of the work and
entertainment: Haymaking and Lad’s dance. All the songs were collected by
Bartók in Zólyom county (Hungary) in 1915-16.
Twenty Hungarian Folksongs (1929) appears in four
books. The first part, Sad songs is made up of four laments, all belonging to
the oldest layer of Hungarian folk music, and their performance is parlando
rubato. The four songs of the second part, Dancing songs, belonging to the old
stylistic layer in tempo giusto, have a strongly rhythmic character. Seven
songs are grouped in the Diverse songs, “diverse” having a double meaning.
Firstly, it refers to songs dissimilar in subject and character, but also
refers to the ethno-musicological term used by Bartók in describing the third
stylistic layer of Hungarian folk music. The “diverse” songs had come into
being under foreign influence. The five melodies of the fourth book, new style
songs are numbered I-V under nr. 16. They follow each other attacca.
Although the multi-strophic structure of the
folksongs would suggest a strophic setting, Bartók opted for the method of
through composition, which allows him to follow the text closely and to
illustrate the unexpected turns of the humorous narrative.
Keywords: Folk music, Strophic structure, Multi-strophic structure, Bartók’s program “folk
music in the concert hall”
În urma înâlnirii cu muzica populară autentică,
Bartók şi-a propus să culeagă cele mai frumoase melodii populare, pentru a le
înveşmânta cu acompaniament de pian.
Falun [La ţară]. Cântece populare slovace
pentru voce feminină şi pian, Budapesta, dec. 1924. Prelucrările sunt:
I. Szénagyűjtéskor. Pri habini
[La strânsul fânului]
II. A menyasszonynál. Pri nevesti
[La mireasă]
III. Lakodalom. Svatba [Nuntă]
IV. Bölcsődal. Ukolievarka
[Cântec de leagăn]
V. Legénytánc. Tanec mladebcov
[Joc fecioresc]
Suita de cinci prelucrări de cântece populare
slovace poate fi considerată o lucrare ocazională din două motive: 1) între
anii 1922-1928 Bartók a pregătit spre publicare Colecţia slovacă, cuprinzând în
jur de 2500 de melodii, dintre care – lucru firesc – ar fi vrut să prezinte
cele preferate într-o suită de prelucrări folclorice. A apreciat în mod
deosebit cântecele ceremoniale – de leagăn, de la culesul fânului şi de nuntă –
considerate de el cele mai vechi şi originale, reprezentative pentru muzica
populară slovacă; 2) a divorţat de prima soţie Márta Ziegler şi în 1923 s-a
recăsătorit cu fosta lui studentă Ditta Pásztory (1903-1982) – ocazie pentru
compunerea ciclului şi dedicării lui tinerei soţii. Ciclul a apărut în anul 1924,
la Universal Edition.
În centrul ciclului se situează cântecele legate
de cele trei momente esenţiale din viaţa femeii: nr. II A menyasszonynál [La mireasă], nr. III Lakodalom [Nuntă] şi nr. IV Bölcsődal
[Cântec de leagăn]; sunt încadrate între două cântece, care se referă la viaţa
întregii comunităţi: nr. I Szénagyűjtéskor
[La strânsul fânului] (ex muzical nr. 1)
şi nr. V Legénytánc [Joc
fecioresc]. Toate melodiile au fost culese de Bartók în comitatul Zólyom
(Ungaria) între 1915-1916.
Melodiile se desfăşoară în moduri: mixolidian –
nr. I; lydian – nr. II şi V; nr. III în locrian şi mixolidian; nr. IV în lydian
şi dorian, folosind frecvent cvarta
mărită. Privind prin prisma conferinţei ţinute cu tema: „Cum se manifestă
influenţa muzicii populare în muzica cultă?”, ciclul Falun [La ţară] reprezintă al doilea tip de prelucrare a melodiei
ţărăneşti. Aceasta (melodia ţărănească) serveşte doar ca „moto”, evenimentele muzicale importante
desfăşurându-se în jurul ei. Melodia apare de mai multe ori în transpoziţie în
diverse tonalităţi în piesele nr. I, (exemplu muzical nr. 19) III, V; se
completează cu fragmente originale ale compozitorului în nr. III, V, şi la
sfârşitul nr. II. Libertatea de abordare a
melodiei ajută însă la îmbogăţirea echilibrului dintre voce şi pian. Acest
echilibru se realizează în diferite modalităţi: sunetele acordurilor arpegiate
ale pianului provin din melodia vocii şi ambele imită monotonia cositului prin
repetarea secundelor; materialul motivic al compartimentului pianistic în piesa
nr. III şi V poate fi dedus din conturul melodiei cântate, spre deosebire de
nr. II, în care acompaniamentul acordă un spijin tonal şi ritmic, solemn
melodiei lente a vocii (exemplu muzical nr. 2); în ultima piesă alternează
rolurile: introducerea virtuoză a pianului este urmată de melodia cântată pe
primele două versuri, în a treia parte însă rolurile inversându-se, pianul
cântând melodia, iar vocea imitând strigătele
dansatorilor ajunşi la apogeu la sfârşitul jocului.
Ex. 2
Bartók experimentează posibilităţile formei în
aranjamentul folcloric. În piesa nr. 3 opune două melodii contrastante, una
procesuală în Grave cu una vioaie în Allegretto, poco a poco accelerando; din
alternarea lor rezultă un rondo lărgit, cu interludii ale pianului în:
xAxBxAxBABx. În piesa nr. IV melodiile cu caracter foarte apropiat sunt
organizate în structura AA/BBB/A, principiul formei tripartite este întărit mai
degrabă de către comentariul pianului. (Lampert, 1993, 387-412)
Húsz
magyar népdal [Douăzeci
de cântece populare maghiare] – din 1929 este o lucrare tetrapartită, cu
părţile:
Partea I, Szomorú
nóták [Cântece triste]:
1) A tömlöcben [În temniţă]
2) Régi keserves [Vechi cântec de
jale]
3) Bujdosó ének [Cântec de
pribegie]
4) Pásztornóta [Cântec păstoresc],
Partea II, Táncdalok
[Cântece de joc]:
5) Székely „lassú” [Secuiesc „Rar”]
6) Székely „friss” [Secuiesc
„Des”]
7) Kanásztánc [Jocul purcarilor]
8) „Hatforintos” nóta [Cântec „de
şase florini”],
Partea III, Vegyes
dalok [Cântece mixte]:
9) Juhászcsúfoló [Oierul]
10) Tréfás nóta [Cântec de şagă]
11) Párosító [De pereche] 1
12) Párosító [De pereche] 2
13) Pár-ének [Dialog]
14) Panasz [Tânguire]
15) Bordal [Cântec de pahar],
Partea IV, Új
dalok [Cântece noi]:
16) fără titlu, titlul fiind înlocuit cu indicaţia de tempo, astfel:
I. Allegro
II. Più allegro
III. Moderato
IV. Allegretto
V. Allegro non tropo
Húsz
magyar népdal [Douăzeci
de cântece populare maghiare] este ultimul ciclu de prelucrare folclorică al
lui Bartók, care a luat naştere mai mult datorită împrejurărilor decât
impulsului. În decembrie 1928 casa de discuri His Master’s Voice a iniţiat înregistrarea prelucrărilor
de cântece populare pentru voce şi pian în şapte volume – în total patruzeci şi
două de melodii – cu participarea lui Bartók. Kodály a luat parte cu lucrarea
intitulată Magyar népzene [Muzica
populară maghiară], culegere de cântece populare şi cincizeci şi şapte de
balade, apărută în zece volume între 1924-1932, şi o serie de prelucrări ale
acestora, şi a avut mai multe cicluri pregătite pentru spre selecţie. His
Master’s Voice a şi ales douăzeci de lucrări de-ale lui. Bartók însă putea
oferi doar cele zece prelucrări, apărute în volumul comun cu Kodály, Magyar népdalok [Cântece populare
maghiare] din 1906, respectiv prelucrarea celor cinci dintre ele din 1928 şi
ciclul Nyolc magyar népdal [Opt
cântece populare maghiare], care – în comparaţie cu ciclul Falun [La ţară] – nu ar fi reprezentat bine noua concepţie de
prelucrare a folclorului.
În anul următor (1929), Bartók scrie ciclul Douăzeci de cântece populare maghiare.
12 melodii populare au fost alese din propria culegere, intitulată Magyar népzene [Muzica populară
maghiară], apărută în 1924, iar celelalte din colecţiile altora. Lucrarea este
tetrapartită, apărută în patru caiete.
În prima parte, intitulată Szomorú nóták [Cântece triste] figurează patru cântece de jale,
care fac parte din categoria cântecelor populare maghiare de stil vechi parlando
rubato (exemplu muzical nr. 3).
În contrast cu acestea, cele patru cântece cuprinse în caietul al doilea, Táncdalok [Cântece de joc], aparţin
categoriei cântecelor populare de stil vechi în tempo giusto, cu caracter ritmic pregnant de dans (exemplu muzical
nr. 4).
Piesa nr. 5 etalează ritmul caracteristic al
tipului melodic numit „de cimpoi”, format pe versuri octosilabice, cu pulsaţii
egale de pătrimi. Acelaşi tipar ritmic „de cimpoi” apare şi la nr. 8; în
prelucrare Bartók a folosit şi o versiune instrumentală cu variaţiuni, culeasă
încă în 1910, pe care a intercalat-o între strofele vocale. Piesa nr. 7
reprezintă grupul cântecelor, în care Bartók a descoperit influenţa dansului
ucrainean kolomejka (Lampert, 1993, 387-412).
Cele şapte piese ale caietului Vegyes dalok [Cântece mixte] sunt
prelucrări de cântece satirice. Expresia mixt
are înţeles dublu: pe de o parte se referă la termenul folosit de Bartók în
clasificarea cântecelor populare în categoria care nu se încadrează în
stilurile unitare, unele dintre ele fiind chiar prelucrări din folclorul altor
etnii; pe de altă parte exprimă deosebirile de subiect şi caracter ale pieselor
din caietul al III-lea: nr. 9 prezintă oierul rămas fără oi; nr. 11 (exemplu
muzical nr. 5) şi 12 cu text hazliu; nr. 15 este un cântec de pahar.
Ex. 5
Cele cinci prelucrări ale părţii a IV-a Új dalok [Cântece noi], sunt grupate sub
nr. 16, fără titlu – titlul fiind înlocuit cu indicaţia de tempo, numerotate cu
I-V. În afara ultimei, fiecare prezintă o singură strofă, şi se interpretează
una după alta attacca.
„Iată cum clasificarea folcloristică devine principiu
ordonator, care stă la baza unei compoziţii mai mari! Muzica populară a
meleagurilor noastre este prezentă în toate cele patru părţi” (László, 1995,
59)
Cele mai de seamă trăsături ale ciclului Húsz magyar népdal [Douăzeci de cântece
populare maghiare] sunt forma extinsă (melodiile fiind prezentate cu 4-6
strofe) şi textura de virtuozitate la pian.
Compoziţia multistrofică (în germană
durchkomponiert) a prelucrărilor este creată prin introducerea unor părţi fie
independente, fie contrastante în materialul muzical al pianului. De multe ori
motivele prelucrate polifonic derivă din melodia populară, şi se dezvoltă între
voce şi pian asemenea canonului, ca în piesa nr. 6; ori melodia cântată de voce
se prezintă în oglindă la pian, ca în nr. 16/II (exemplu muzical nr. 6);
iar în nr. 8 contrastarea prin oglindă a melodiilor se întâmplă în ştima
pianului. „Gândirea orizontală” izvorâtă din polifonie dă naştere la disonanţe,
la care se adaugă şi trăsătura nouă – apărută în stilul lui Bartók în 1926 – de
folosire a pianului asemenea instrumentelor de percuţie. Clusterele în
contratimp, cu accentele lor tăioase apar în mişcările rapide, mai cu seamă de
dans, ca în nr. 6 şi 8; dar apar şi ca elemente de efect: asemenea picăturilor
de lacrimi în nr. 1; pocnirile biciului şi sunetul clopoţeilor în nr. 11;
râsetul în nr. 12; oftatul în nr. 13. Aceste efecte fac parte integrantă din
redarea atmosferei sugerată de textul literar.
Ex. 6
În interesul unităţii formei recurge Bartók la
compoziţia multistrofică, adică compunerea liniară a strofelor literare.
Această metodă îi permite urmărirea mai de-aproape a conţinutului afectiv din
text şi ilustrarea momentelor hazlii neaşteptate, ca în piesele satirice. În
piesele nr. 6 şi 8 în schimb prelucrarea este aproape monotematică, recurgând
doar la alteraţii minore şi transpoziţii.
Aceste prelucrări, asemenea ultimelor trei piese
din ciclul Falun [La ţară] din 1924,
susţin scopul programului „muzică populară în sala de concerte”.
Ultima prelucrare de folclor a lui Bartók a fost
creată cu câteva luni înainte de moartea lui şi este prelucrarea unuia dintre
cele optzeci şi unu de cântece populare rutene, adunate de el: A férj keserve [Amăriciunea unui soţ],
cântec popular ucrainean, 1945.
Lieduri: Drei
Lieder [Trei lieduri] – Bratislava, august 1898 – ciclul cel mai precoce,
un omagiu adus lui Schumann; Liebeslieder [Cântece de dragoste] – Budapesta,
1900; Négy dal [Patru cântece] pe
versuri de Lajos Pósa, 1902; Est [Seara]
– singurul lied de sine stătător al lui Bartók; Öt dal [Cinci lieduri] op. 15, pe versuri de Klára Gombossy şi
Wanda Gleiman, Rákoskeresztúr, 27 august 1916; Öt dal [Cinci lieduri] op. 16, pe versurile lui Endre Ady,
Rákoskersztúr, februarie–aprilie 1916 (analizate mai sus).
Prelucrările folclorice: Székely népdal [Cântec popular secuiesc], Magyar népdalok [Cântece populare maghiare], Nyolc magyar népdal [Opt cântece populare maghiare], Falun [La ţară], Húsz magyar népdal [Douăzeci de cântece populare maghiare].
a) Din
punct de vedere al formei sunt:
a’) strofice:
Magyar népdalok [Cântece populare maghiare] I-X; Nyolc magyar népdal [Opt cântece populare maghiare] IV, V;
a”) compoziţii multistrofice:
- melodia cântată a versurilor rămâne neschimbată, acompaniamentul se
prezintă multistrofic: Székely népdal;
Nyolc magyar népdal [Opt cântece
populare maghiare]I, II, III, VI, VII, VIII; Falun [La ţară] II; Húsz
magyar népdal [Douăzeci de cântece populare maghiare] 4, 5, 14;
- atât melodia versurilor cântate, cât şi acompaniamentul sunt
multistrofice: Falun [La ţară] I,
III, IV, V (melodia cântată apare de mai multe ori în transpoziţie în diverse
tonalităţi, acompaniamentul este multistrofic); Húsz magyar népdal [Douăzeci de cântece populare maghiare] 1, 2, 3,
6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16 I, II, III, IV, V.
b)
Din punct de vedere al relaţiei dintre melodiile prelucrate şi acompaniament,
respectiv lipsa acestei relaţii:
b’) acompaniamentul este de sine stătător, nu
include melodia: Nyolc magyar népdal
[Opt cântece populare maghiare] I, II, III (bimodal); Falun [La ţară] I (onomatopee: sunetele acordurilor arpegiate ale
pianului subliniază monotonia cositului prin repetarea secundelor); Húsz magyar népdal [Douăzeci de cântece populare
maghiare] 1 (onomatopee: clusterele imit picăturile de lacrimi), 2, 3, 4, 7,
10, 11 (onomatopee: clustere în contratimp, cu accente tăioase, imitând
pocnirile biciului şi sunetele clopoţeilor, exemplu muzical nr. 7), 12 (onomatopee: clustere în contratimp
imitând râsetul, exemplu muzical nr. 7/a), 16/I, 16/V;
Ex. 7
b”) acompaniamentul conţine unele elemente ale
melodiei cântate astfel:
-- elemente ale
melodiei apar intercalate polifonic în acompaniament
- ca preludiu: Székely népdal
[Cântec popular secuiesc]; Falun [La
ţară] III, IV, V;
- sub forma interludiului: Nyolc
magyar népdal [Opt cântece populare maghiare] V; Falun [La ţară] III (melodiile cântate sunt contrastate cu
interludiile pianului), V (formă imitatorică); Húsz magyar népdal [Douăzeci de cântece populare maghiare] 6
(asemenea canonului), 13 (clusterele imită oftatul, exemplu muzical nr. 7/b),
15;
- în codă: Székely népdal [Cântec
popular secuiesc]; Nyolc magyar népdal
[Opt cântece populare maghiare] V; Falun
[La ţară] II, III, V (se completează cu fragmente originale ale
compozitorului);
-- sunetele cântate la pian provin din melodia
vocii:
- în acorduri: Nyolc magyar népdal
[Opt cântece populare maghiare] IV, VI (foloseşte pianul asemenea
instrumentelor de percuţie prin clustere aduse în contratimp, cu accente
tăioase), VII, VIII; Falun [La ţară]
II (acompaniamentul acordă un spijin tonal şi ritmic melodiei cântate);
- materialul motivic al compartimentului pianistic poate fi dedus din
conturul melodiei cântate: Falun [La
ţară] I, III, V (melodia apare de mai multe ori în diverse tonalităţi); Húsz magyar népdal [Douăzeci de cântece
populare maghiare] 5 (interludiul imită cimpoiul, iar variaţiile acestuia sunt
variaţiuni ale melodiei), 8 (folosirea pianului ca instrument de percuţie prin
clusterele în contratimp; contrastarea prin oglindă a melodiilor se realizează
în ştima pianului; variaţiunile imitaţiei de cimpoi în interludii provin din
melodia cântată), 9, 14 (onomatopee: ritmul foarte ascuţit de şaisprezecime urmată
de pătrime dublu punctată sugerează junghiile durerii, exemplu muzical nr.
7/c), 16/II (melodia cântată de voce se prezintă în oglindă la pian,
staccatourile acompaniamentului reliefează cireşele pietroase, exemplu muzical
nr. 6), 16/III (în acompaniament melodia cântată apare de mai multe ori în
transpoziţie sau/şi prin oglindă), 16/IV;
b”’) acompaniamentul este identic cu melodia
cântată: Magyar népdalok [Cântece
populare maghiare] I-X;
b””) acompaniamentul se completează cu fragmente
originale ale compozitorului: Falun
[La ţară] II, III, V.
-
Angi István: A szép és a csúf harca Bartók Béla zenéjében [Lupta dintre frumos şi urât în muzica lui Béla Bartók]. In: Bartók-dolgozatok, redactor Ferenc László, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1974, 9-19
- Angi István: Zene és esztétika – Esszék, tanulmányok [Muzică şi estetică – Eseuri, studii]. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1975
- Angi István: A bartóki iróniáról [Despre ironia bartókiană]. In: Korunk, 1981/2
- Angi István: A zenei szépség modelljei – Zenetudományi írások [Modelele frumosului muzical – Scrieri muzicale]. Polis Könyvkiadó, Kolozsvár, 2003
- Bartók Béla – Kodály Zoltán: Erdélyi magyar népdalok [Cântece populare maghiare ardeleneşti]. Kiadja a Népies Irodalmi Társaság Budapesten, Rózsavölgyi és Társa Zeneműkiadó Bizománya Budapest, 5-7
- Bartók Béla: Hungarian Folk Songs vol. I-IX [Cântece populare maghiare vol. I-IX]. Edited by Sándor Kovács and Ferenc Sebő, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1993
- Bárdos Lajos: Harminc írás 1929-1969 [Treizeci de scrieri 1929-1969]. Ed. Zeneműkiadó, Budapest, 1969, 98-126
- Bárdos Lajos: Tíz újabb írás 1969-1974 [Zece scrieri noi 1969-1974]. Ed. Zeneműkiadó, Budapest, 1974, 5-114
- Benkő András: Bartók Béla levelei Constantin Brăiloiuhoz [Scrisorile lui Béla Bartók adresate lui Constantin Brăiloiu]. In: Bartók-dolgozatok, redactor Ferenc László, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1974, 191-241
- Bónis Ferenc: Erstes Violinkoncert – Erstes Streichquartett. Ein Wendepunkt in Béla Bartóks kompositorischer Laufbahn [Concertul pentru vioară nr. 1– quartetul de coarde nr. 1. Un punct crucial în cariera de compozitor a lui Béla Bartók]. Musica, Kassel, XXXIX/3, mai-iunie 1985, 265-267
- Bónis Ferenc: Hódolat Bartóknak és Kodálynak [Omagiu lui Bartók şi Kodály]. Püski Kiadó KFT, 1992
- Bónis Ferenc: Bartók Béla: Liebeslieder – Budapest, 1900. In: Bónis Ferenc: Mozarttól Bartókig [De la Mozart la Bartók]. Editura Püski, Budapest, 2000, 316.
- Cosma, Viorel: Újabb dokumentumok Bartók Béla Volksmusik der Rumanen von Maramureş című kötetének keletkezéséről [Noi documente privind geneza volumului Volksmusik der Rumanen von Maramureş]. In: Bartók-dolgozatok, redactor Ferenc László, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1974,165-191
- Dille, Denis: Der junge Bartók I. Ausgewählte Lieder [Tânărul Bartók I. Lieduri alese]. Schott’ Söhne Mainz, Editio Musica, Budapest, 1963, 6-14, 18-21
- Dille, Denis: Thematisches Verzeichnis der Jugendwerke Béla Bartóks 1890-1904 [Catalogul temelor muzicale ale creaţiilor lui Bartók din tinereţe 1890-1904]. Akadémiai Kiadó, Budapest, 1974
- Dobszay László: Magyar zenetörténet [Istoria muzicii maghiare]. Ed. Gondolat, Budapest, 1984, 276-287, 343-352
- Dobszay László: Bartók szintézise [Sinteza lui Bartók]. In: Magyar zenetörténet [Istoria muzicii maghiare], Ed. Planétás, Budapest, 1998, 363-374
- Erdélyi Lajos: Zenei anyanyelv – mellékutakon I-II [Limba muzicală maternă – pe drumuri lăturalnice]. In: Új Élet, 1971/10,11
- Könczei Ádám: Bartók és a székelyek [Bartók şi secuii]. In: Korunk, 1970/8, 1158-1163
- Laki Péter: A „hosszú ének”: a népzene nemzetközi alaptípusa [Cîntecul lung – arhetip internaţional al muzicii populare]. In: Bartók-dolgozatok, redactor Ferenc László, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1982, 190-197
- Lampert Vera: Works for Solo Voice with Piano [Lucrări pentru voce solo şi pian]. In: The Bartók Companion, redactat de Malcolm Gillies, Farber and Farber, London, 1993, 387-412
- László Ferenc: Megjegyzések a Bartók-életrajz Dósa Lidi – epizódjához [Observaţii la episodul Lidi Dósa al biografiei Bartók]. In: Bartók Béla – Tanulmányok és tanúságok [Béla Bartók – Studii şi mărturisiri], Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1980, 9-22
- László Ferenc: Octavian Beu, exeget al muzicii lui Béla Bartók. In: Studii de muzicologie, vol. XV, Editura Muzicală, 1980, 175-213
- László Ferenc: Találkozások…dúr-mollban…és a kalindra vonzásában [Întîlniri în… „major-minor” şi… sub semnul kalindrei]. In: Bartók-dolgozatok, redactor Ferenc László, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1982, 197-209
- László Ferenc: Béla Bartók şi lumea noastră. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, 17-20
- László Ferenc: Béla Bartók şi muzica populară a românilor din Banat şi Transilvania. Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, 112-113
- László Ferenc: Bartók és dalszövegei [Bartók şi textele sale de lieduri]. In: Magyar Zene, XLII/3-4, oct. 2004, 415-428
- László Ferenc: „Pósa-dalok” = „Elza-dalok” [„Liedurile Pósa” = „Liedurile Elza”]. In: Muzsika, XLVII/10, Budapest, 35-36
- László Ferenc: Bartók Béla kritikai összkiadás XI. kötetének bevezető tanulmánya – kézirat [Studiu introductiv la Béla Bartók: Ediţia critică completă vol. XI – manuscris].
- Lendvai Ernő: Bartók költői világa [Lumea poetică a lui Bartók]. Szépirodalmi Könyvkiadó, Budapest, 1971, 23-59
- Lendvai Ernő: Bartók és Kodály harmóniavilága [Lumea armoniilor lui Bartók şi Kodály]. Ed. Zeneműkiadó, Budapest, 1975, 7-223
- Németh G. István: „állandó élmények és feszültségek forrása” – Bartók hatása az erdélyi zeneszerzőkre [„sursă constantă a experienţelor şi tensiunilor” – influenţa lui Bartók asupra compozitorilor transilvăneni]. In: Studia Musicologica vol. 48, főszerk. [red. şef] László Somfai, Akadémiai Kiadó, Budapest, 2007
- Raţiu, Adrian: Bartóki szintézisek [Sinteze bartókiene]. In: Igaz Szó, 1981/2, redactor Győző Hajdu, 107-113
- Rónai Ádám: Akusztikus – pentatonikus. Rendszeralkotási kérdések Lendvai Ernő dualitás-elméletében [Acustic – pentatonic. Probleme ale sistemului de dualitate în teoria lui Ernő Lendvai]. In: Bartók-dolgozatok, redactor Ferenc László, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1982, 219-236
- Szabolcsi Bence: Liszt és Bartók. In: Muzsika, febr. 1959
- Szabolcsi Bence: Béla Bartók – viaţa şi opera. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., Bucureşti, 1962
- Szalay Miklós: A sötétség és a fény zenéje [Muzica întunericului şi a luminii]. In: Bartók-dolgozatok, redactor Ferenc László, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1974, 19-29
- Szegő Júlia: Bartók Béla a népdalkutató [Folcloristul Béla Bartók]. Állami Irodalmi és Művészeti Kiadó, Bukarest, 1956
- Szegő Júlia: Embernek maradni – Bartók Béla életregénye [A rămâne om –Romanul vieţii lui Béla Bartók]. Zeneműkiadó Vállalat, Budapest, 1970
- Tallián Tibor: Bartók Béla. Editura Gondolat, Budapest, 1981, 38, 119
- Tallián Tibor: Bartók Béla szemtől szemben [Béla Bartók faţă-n faţă]. Ed. Gondolat, Budapest, 1981
- Vermesy Péter: Bartók útja…[Drumul lui Bartók…]. In: Korunk, 1970/8, redactor Gábor Gaál, 1151-1152
- *** Bartók Béla levelei [Scrisorile lui Béla Bartók]. Redactor János Demény, Zeneműkiadó Vállalat, Budapest, 1955
- ***Bartók Breviárium – Levelek-Irások-Dokumentumok [Breviar Bartók – Scrisori-publicaţii documente]. Redactor József Ujfalussy, Zeneműkiadó Vállalat, Budapest, 1958
- ***Bartók Béla összegyüjtött írásai [Scrierile adunate ale lui Béla Bartók]. Közreadja [publicate de] András Szőllősy, Zeneműkiadó, Budapest, 1966, 666-667, 669, 675-681
- ***Bartók Béla levelei – Új dokumentumok [Scrisorile lui Béla Bartók – documente noi]. Redactor János Demény, Ed. Zeneműkiadó, Budapest, 1971
- ***Bartók Breviárium – Levelek-Irások-Dokumentumok [Breviar Bartók – Scrisori-publicaţii documente]. Redactor József Ujfalussy, Ed. Zeneműkiadó, Budapest, 1974
- ***Bartók Béla şi muzica românească. Ediţie îngrijită şi prefaţă de Ferenc László, Editura Muzicală, Bucureşti, 1976, 73-81, 83-85, 87-96
- ***Bartók Béla levelei [Scrisorile lui Béla Bartók]. Redactor János Demény, Zeneműkiadó, Budapest, 1976, 83
- ***Bartók Béla önmagáról, műveiről, az új magyar zenéről, műzene és népzene viszonyáról [Béla Bartók despre el însuşi, despre opera sa, despre noua muzică maghiară, despre relaţia dintre muzica cultă şi muzica populară]. Közreadja [publicate de]: Tibor Tallián: Bartók Béla írásai [Scrierile lui Béla Bartók], Zeneműkiadó, Budapest, 1989, 181
- ***Catalogul operei Béla Bartók. In: Compozition, Concepts and Autograph Sources [Compoziţii, concepte şi surse autografe], by [red.] László Somfai, University of California Press, 1996, 297-320
Partituri:
*Bartók Béla: Falun [La ţară].
Universal Edition, no.8712 *Bartók Béla: Húsz magyar népdal [Douăzeci de cântece populare maghiare]. Universal Edition, 1932
*Bartók Béla – Kodály Zoltán: Húsz magyar népdal [Douăzeci de cântece populare maghiare]. Editio Musica, Budapest, 1950
