Monday, July 1, 2013

BIRTALAN JÓZSEF CÂNTECE DE NUNTĂ, COR DE FEMERI, VERSURI POPULARE

ANUL / YEAR III / NR. 10 / 2013. 07.-09.
Muzică / Music
Rubrica / Box: nr. 1 Articole - Studii / Articles - Studies
2013.07.01. Luni / Monday
Oradea, Sesiunea de comunicări științifice a Facultății de Arte - Universitatea din Oradea
Autor / Author: Boros-Konrád Elisabeta
Conf.univ. Dr. Universitatea Creștină Partium - Facultatea de Muzică

 

BIRTALAN JÓZSEF CÂNTECE DE NUNTĂ, COR DE FEMERI, VERSURI POPULARE
JÓZSEF BIRTALAN WEDDING SONGS FOR WOMEN’S CHOIR BASED ON FOLK CHANT
LAKODALMAS ÉNEKEK, NŐIKARRA, NÉPI SZŐVEG

 

Keywords:

wedding songs, pentatonic and modal stucture, melismatic, fillers, shouting

Cuvinte cheie:

repertoriu de nuntă, pentatonic, modal, melismatic, silabe de înlocuire a textului

Abstract:

József Birtalan, Hungarian composer born in Romania, adapts Transylvanian Hungarian and Moldavian Csángó folklore to choir or choir and instrumental suites. The paper focuses on Wedding Songs for Women’s Choir, a suite based on folklore texts, offers a rendition of Transylvanian folklore songs. From an ethnomusicological point of view, the songs reflect the most important stages of a wedding: the bride saying farewell to her parents, leaving parents’ home, on her way to the bridegroom’s house. The author confesses that the songs have not been collected by him, but taken over from various published collections. The suite Wedding Songs for Women’s Choir, published at Editura Muzicală, Bucureşti, 1976, is bilingual, Hungarian and Romanian.

Rezumat:

József Birtalan – compozitor maghiar originar din România – este preocupat de prelucrarea tezaurului folcloric maghiar din Transilvania şi al ceangăilor din Moldova. Suita corală intitulată Cântece de nuntă prelucrează cântece populare caracteristic ardeleneşti. Etnomuzicologic, melodiile aparţin repertoriului de nuntă: cântecul miresii, plecarea miresei de la casa părintească, cântece de drum spre casa mirelui, căntece de petrecere. Melodiile prelucrate, conform mărturisirii autorului, nu sunt culegeri proprii, ele provin din diverse culegeri tipărite. Suita Cântece de nuntă pentru, apărută la Editura Muzicală, Bucureşti, 1976, este bilingvă, având text în limba maghiară şi română.

Article / Articolul:

Din perioada cursurilor doctorale am fost preocupată de studiul privind activitatea compozitorilor maghiari din România, trecând în revistă şi analizând creaţia vocal-instrumentală a acestora. Subiectul mai multor studii proprii recente se referă la creaţia corală şi vocal-intrumentală a lui József Birtalan, bazate pe prelucrări folclorice.
József Birtalan (10 noi. 1927, Boghiş, jud. Sălaj – ), compozitor, dirijor coral, pedagog muzical maghiar din România, îmbină în mod individual ethosul cântecului popular maghiar cu mijloacele de exprimare ale muzicii contemporane. Parte semnificativă a vastei sale activităţi componistice, dirijorale şi pedagogice îl leagă pe Birtalan de oraşul Târgu-Mureş (1956-2000). Din această perioadă se datează şi suita de prelucrări folclorice intitulată Cântece de nuntă, Cor de femei, Versuri populare [Lakodalmas énekek, Nőikarra, Népi szöveg].
Scopul studiului prezent este identificarea şi analiza etnomuzicologică a cântecelor populare prelucrate în suita corală Cântece de nuntă [Lakodalmas énekek] de József Birtalan şi modalitatea de prelucrare a acestor cântece. Identificarea vizează prezenţa melodiei, ori a unei variante apropiate în materialele ştiinţifice de referinţă, prin care se autentifică originea populară, pe când analiza are scopul de a depista cele mai semnificative trăsături ale melodiei, pe baza cărora se stabileşte stratul stilistic folcloric, demonstrând astfel valoarea documentară a melodiei. Pe lângă acestea, caracteristicile structurale ale cântecului popular, precum şi atmosfera conţinutului literar, au efect asupra modului de prelucrare, ca de exemplu modul de execuţie şi tehnica prelucrării: ritmul parlando permite o structură polifonică şi posibilitatea imitaţiei, iar la tempo giusto se aplică o structură omofonică.
În prelucrările sale folclorice Birtalan nu aminteşte de sursa melodiilor. La întrebarea noastră în acest sens a răspuns, că nu are culegeri folclorice proprii, fiecare melodie a preluat-o din diferite culegeri. În prelucrările sale apar mai multe melodii de sursă neidentificată, inexistente în culegerile etnomuzicologice de seamă studiate de noi. Astfel putem presupune, că ele provin din culegeri locale ale vremii, care nu ne-au stat la dispoziţie.
Suita corală Cântece de nuntă a fost compusă în anul 1974, prezentată de Corul de Femei al Filarmonicii şi a Institutului Pedagogic din Târgu-Mureş în anul 1975, apărută în tipar în 1976 la Editura Muzicală Bucureşti. Partitura, pe lângă versurile maghiare, conţine şi traducere în limba română.
Suita corală Cântece de nuntă [Lakodalmas énekek]
Partea 1. Plâng mioare [Bőg a bárány]
Cântecul popular se află la numărul 115 al volumului Jagamas – Faragó Cântece populare maghiare din România [Romániai magyar népdalok], cules din zona Reghin, comuna Aluniş (jud. Mureş).
Melodia este pentatonică de stare minoră, patru rânduri melodice. Sistemul cadenţial este 4 b3 b3 1.
Structura metrică-ritmică a acestei melodii, fără certitudine, derivă din tiparul de 11 silabe, cu articularea 4+4+3. Versurile în schimb sunt de 8 silabe, astfel în formula cadenţială se completează cu silabe de înlocuire. Pe lângă acestea, motivul iniţial al primului rând melodic se repetă, prin urmare înlocuirea silabelor se lărgeşte la 7 silabe: 4+4 (versul) + 4+3 (silabe de înlocuire).
Structura ritmică, cu articularea de 2+3 poate fi notată în măsura asimetrică de 5/8. Formulele de 5/8 sunt consecinţele „rubatoului interior” de uz general în Ardeal, adică în versul de 8 silabe cu 4+4 valori de optimi, fiecare a patra silabă se prelungeşte. Formulele cadenţiale trisilabice păstrează durata de 4/4, caracteristică melodiilor de 11 silabe.
Prelucrarea cântecului este formată din 3 strofe şi Coda. În prelucrare – spre deosebire de varianta întâlnită în sursa tipărită – în prima şi a doua măsură a melodiei, în loc de ultimul salt de cvintă este salt de octavă.
Tonalitatea primei strofe este mi-minor. Melodia se află la soprană[1]. Ms. şi A. imită S. în contrapunt liber, cu deplasare ritmică, adică imitaţia urmează cu întârziere de două optimi faţă de S. (exemplul muzical nr. 1).
În strofa a doua, în si-minor, melodia apare la A., la o cvartă perfectă inferioară. Vocile de acompaniament prezintă şi aici deplasări metrice.
Ex. 1

Strofa a treia revine Da Capo. Partea I. este încheiată cu o Codă de patru măsuri, care readuce la S. şi A. versul final al strofei a treia. Acompaniamentul nu mai prezintă deplasări metrice. (exemplul muzical nr. 2).
Ex. 2

Partea 2. Vine-alai [Jőnek, jőnek]
Cântecul popular se află în volumul Jagamas – Faragó Cântece populare maghiare din România [Romániai magyar népdalok] la numărul 282. Este una dintre cele mai cunoscute cântece de nuntă din zona Huedin, cu localizarea în Macău (Cluj).
Melodia populară este prelucrată cu ritm simplificat. Strofa melodică este lărgită la cinci rânduri. Ultimul rând este o lărgire pe tonică şi cvintă, intonată cu silabe de înlocuire (lai, lai, lai). Astfel structura melodiei este ABCBvD, unde D este lărgirea. Sistemul cadenţial este 4 b3 4 4 1.).
La structura ritmică, în cadrul schemei de 8 silabe, perechile de pulsaţii se transformă în pulsaţii ternare. De fapt acestea sunt compensări în triolete cu raporturi de scurt-lung sau lung-scurt. Ele sunt notate de compozitor – conform tradiţiei de notaţie etnomuzicologică – în măsura de 6/8.
Melodia se desfăşoară pe o scară pentatonică de stare minoră, cu un sunet străin (treapta 6).
Prelucrarea lui Birtalan se prezintă la trei voci, dar A. pe alocuri cântă în divisi. Tonalitatea părţii este fa#-minor, bazat pe un substrat pentatonic.
Cele trei strofe sunt prelucrate în două segmente. Această parte a suitei porneşte cu o introducere de două măsuri de ostinato pe cvinte goale. Primul segment conţine primele două strofe ale textului. Ostinatoul pe cvinte şi cvarte goale acompaniază primele trei rânduri melodice, ca în rândul al patrulea să apară şi în A.; cele trei voci intonează acorduri de cvarte/cvinte şi secunde în marea majoritate a segmentului. Acordurile apărute în acompaniamentul primelor două strofe (segmentul întâi) indică armonizare modală, pe alocuri apar acorduri construite din trisonuri pentatonice în stare verticală: la-mi-fa# (măsura a 2-a), la-mi-sol#-si (măsura a 3-a), la-mi-fa#-si (măsura a 4-a), la-mi-sol#-la (măsura a 5-a, exemplul muzical nr. 3). Prin urmare armonizarea nu utilizează acorduri construite din terţe, ci suprapune segmentele pentatonice existente în melodie. Un alt specific al acestei armonizări este faptul, că în primul segment, în care se reliefează nucleul pentatonic (la-si-do#), sunetul cel mai grav al ostinatoului este la, tocmai pilonul primar al scării pentatonice. În ultimele două măsuri ale strofelor 1-2 armonizarea devine de tip polifonic şi acompaniamentul se încheie la unison.
Din punt de vedere ritmic şi metric vocile se desfăşoară în paralel, deci armonizarea devine omofonică.
Ex. 3
În strofa a treia (segmentul doi) melodia de asemeni se află la vocea superioară, acompaniamentul atât metric cât şi ritmic este paralel, are caracter omofonic. Aici apar deja acorduri de terţe şi secunde deopotrivă, deci caracterul pentatonic al acompaniamentului nu mai este atât de accentuat.
Partea finală are două variante (ossia), una fiind mai simplă, cea de a doua mai figurativă (exemplul muzical nr. 4). În ambele variante vocea cea mai gravă readuce ritmica vocii superioare din măsura anterioară, compensând astfel sunetele lungi ale formulei finale.
Varianta mai simplă se încheie pe cvintele goale fa#-do#-fa#; în cea de a doua formula finală se dezvoltă melismatic, aducând astfel o mobilitate mai accentuată. Acordul re-fa#-sol# ne aminteşte de prelucrarea pentatonică anterioară. Deci vocile celor două cadenţe conclusive, respectiv melodiile acestora diferă între ele.
Ex. 4
La sfârşitul partiturii autorul explică modul de folosire a variantelor ossia. Prima variantă, mai decisă, se referă la cazul în care se interpretează ca piesă de sine stătătoare, a doua variantă pregăteşte continuarea suitei.
 
Partea 3. Feciorul la peţit [A kapuban a szekér]
Mişcarea de Allegro şi ritmul giusto al părţii se deosebeşte semnificativ de părţile anterioare. Ritmul de bază este pulsaţia de optimi. Versurile sunt de 7 silabe, ele reflectând ritmul elementar al textului. Textul, pe baza aluziilor umoristice, poate fi considerat drept strigătură melodizată.
László Lajtha, primul care a notat această melodie, menţionează, că acest cântec este interpretat de femei în momentul în care zestrea miresei se aşează pe căruţă. Cântecul se află în volumul Lajtha László Széki gyűjtés la numărul 56, respectiv în volumul lui Jagamas – Faragó, la numărul 228. Localizarea melodiei este zona Câmpia Transilvaniei, comuna Sic (jud. Cluj)
Melodia pentatonică de stare minoră este de patru rânduri, sistemul cadenţial este 5 5 5 1. Structura melodică este AAvBBcad.
Prelucrarea are tonalitatea fa#-minor şi conţine trei strofe. În fiecare strofă primele două versuri sunt intonate la înălţimi nedefinite, cvasi strigate de Ms. şi A. Construcţia multivocală pe tot parcursul prelucrării are caracter omofonic.
În prima strofă întreaga melodie este intonată de S., iar rândurile doi şi trei se repetă la octava inferioară în A. După un pasaj de trei măsuri urmează strofa a doua, având aceeaşi construcţie şi acompaniament, inclusiv pasajul de tranziţie. Astfel în aceste două strofe fiecare pereche de versuri apare de două ori: cvasi strigat, apoi segmentul antecedent cântat cu versurile 1-2, la sfârşit segmentul consecvent cu versurile 3-4.
Trei rânduri din partea cântată şi acompaniamentul strofei a treia sunt identice cu cele precedente, rândul al patrulea se amplifică cu variaţiunea melodiei la 7 măsuri, aducând nota finală la octava superioară.
Partea se termină cu acord major (exemplul muzical nr. 5).
Ex. 5


Partea 4. Miresuca-i mîndră floare [A menyasszony szép virág]
Cântecul popular a fost publicat pentru prima dată de László Lajtha în volumul Széki gyűjtés la numărul 55. Localizarea cântecului este: Câmpia Transilvaniei, comuna Sic (jud. Cluj).
Melodia este în modul frigic, având două sunete alterate: în primul rând treapta a șasea este alterată suitor, iar ultima măsură prezintă cadență frigică cromatizată, cu treapta a treia alterată suitor, rezultând secundă mărită.
Rândurile strofei melodice sunt lărgite la dimensiunea versurilor duble, de 8+8 sau 7+7 silabe. Profilul general al strofei este descendent, purtând urmele repetării la cvintă inferioară. Acest fapt este dovedit prin ordinea cadențelor așezate pe treptele 4 5 VII 1, unde corespondentul de cvintă a treptei 4 este VII, iar corespondentul de cvintă a treptei 5 este 1. Melodia nu prezintă repetări la cvintă, dar cadențele rândurilor melodice paralele – primul cu al treilea, respectiv al doilea cu al patrulea – sunt la interval de cvintă.
Mișcarea prelucrării este Andantino. Conţine trei strofe, cea de-a doua fiind repetarea primei. În prelucrarea la trei voci pe alocuri Ms. se prezintă în divisi.
În primele două strofe cele trei voci au ritm identic în pulsație de optimi, cu structură omofonică. În secțiunea a doua din strofa a doua pulsația vocilor din acompaniament prin contopire se transformă în pulsații de pătrimi; mișcările uneori sunt în paralele de terțe, alteori în mișcare opusă; ultimele patru silabe ale strofei se sunt la unison.
În acompaniamentul strofei a treia Ms. și A. au caracter polifonic. La începutul rândurilor pornesc în contratimp pe timpul doi al măsurii și alternează cu sincopă mare (exemplul muzical nr. 6).
Ex. 6

Partea se încheie cu acord major, cu sol#, ceea ce este fenomen obișnuit în armonizarea modală la melodiile de mod frigian.
 
Partea 5. La nuntă [Nincs több kutya a faluban]
Cântecul de petrecere din partea a 5-a are text satiric şi caracter de strigătură melodizată. Are tempo mișcat, Allegretto giocoso. Ritmul are la bază formule de troheu şi iamb, în măsură de 6/8. Melodia nu apare în volumele de specialitate, este nelocalizată.
Pe secțiunile melodice cu structura ABBcad se cântă câte două versuri, cel de-al doilea se repetă. Scara este pentacord major.
În prelucrare acompaniamentul de 6/8 deseori se divide și aduce formule de 3/8 în alternanța celulelor ritmice de troheu și iamb, devenind astfel mai mișcat. Tot în acompaniament în mai multe locuri apare contratimpul, adică imitația ritmică se deplasează cu o optime. În urma acestora în partea finală se formează lanțuri sincopate. Aceste mijloace acordă mișcare mai animată prelucrării, dându-i caracter asimetric prin contrastarea celulelor ritmice de troheu și iamb.
Prelucrarea are cinci strofe, în care melodia este intonată de S. în strofele unu-trei-cinci. În strofa a doua și a patra A. intonează melodia la cvintă inferioară; toate vocile cântă silabe de înlocuire. Succesiunea strofelor aduce schimbare de tonalitate: strofele 1-3-5 sunt în La-major, iar strofele 2-4 în Mi-major.
În strofa a cincia revine cu acompaniament neschimbat linia melodică și textul primelor două versuri din strofa întâia. Între motivul inițial și cel final al rândului trei se intercalează o amplificare de structură liberă. În această parte cu caracter jucăuș alternează frânturi melodice variate cu inflexiuni modale, frânturi de text și silabe de înlocuire. Amplificarea agitată, definită de motivele melodice ale rândului trei din melodia prelucrată dobândește rol de Coda în cadrul acestei părți (exemplul muzical nr. 7).
Ex. 7


Concluzii
În suita corală intitulată Cântece de nuntă [Lakodalmas énekek] József Birtalan prelucrează cântece de nuntă caracteristice diferitelor zone ale Transilvaniei, în succesiunea părților: 1) zona Reghin, jud. Mureș, comuna Aluniș; 2) zona Huedin, jud. Cluj, comuna Macău; 3-4) zona Câmpia Transilvaniei, jud. Cluj, comuna Sic; 5) nelocalizat. La întrebarea noastră, dacă melodiile sunt culegeri proprii, compozitorul a relatat, că a prelucrat melodii deja culese anterior, apărute în diverse culegeri.
Etnomuzicologic, melodiile aparţin repertoriului de nuntă: cântecul miresei, plecarea miresei de la casa părintească, cântece de drum spre casa mirelui, căntece de petrecere.
Patru din cele cinci melodii prelucrate aparțin stilului vechi, având scară pentatonică, respectiv mod frigian. Cea de-a cincia melodie aparține stratului mai nou cu ambitus restrâns și are caracter major.
Dinamica ciclului urmărește schema suitei de dansuri. Ordinea mișcărilor este: Allegro moderato, Andante, Allegro, Andantino poco rubato și Allegretto giocoso. Ordinea tonalităților: partea I. mi-minor – si-minor – mi-minor; partea a II. fa#-minor; partea a III. fa#-minor; partea a IV. mi-frigic; partea a V. La-major.
Este de menționat, că textul suitei corale are și traducere în limba română.
 
Bibliografie
1.      *** Lakodalom [Nunta]. A Magyar Népzene Tára, III. A-B [Corpusul Muzicii Populare Maghiare, III. A-B]. [redactat de] Kiss Lajos, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1955
2.      Jagamas János: Magyaró énekes népzenéje [Muzica populară vocală din Aluniș]. Kriterion, Bukarest, 1984           
3.      Jagamas J. – Faragó J.: Romániai magyar népdalok. (Közzéteszi Jagamas-Faragó) [Cântece populare maghiare din România (publicate de Jagamas-Faragó)]. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1974
4.      Járdányi Pál: Magyar népdaltípusok I-II [Tipurile cântecelor populare maghiare I-II]. Akadémiai Kiadó, Budapest, 1961
5.      Kodály Zoltán: A magyar népzene (a példatárt szerkesztette Vargyas Lajos) [Muzica populară maghiară (Colecţia redactată de Vargyas Lajos)]. Zeneműkiadó, Budapest, 1971
6.      Lajtha László: Széki gyűjtés [Culegere din Sic]. Zeneműkiadó Vállalat, Budapest, 1954
7.      Szenik Ilona: Népzenetudományi jegyzet. Magyar és román népzene [Suport de curs de etnomuzicologie. Muzica populară maghiară și românească]. Kolozsvár, 1998
 
Partitură
1.      Birtalan József: Cîntece de nuntă, Cor de femei, Versuri populare – Lakodalmas énekek, Nőikarra, Népi szöveg. Editura muzicală, Bucureşti, 1976



[1] Denumirea vocilor în continuare se va prescurta cu S. (soprană), Ms. (mezzosoprană) şi A. (alto).