Rubrica / Box: Cronici / Chronicles
2013.01.27. Sâmbătă / Saturday Cluj - Napoca
Autor / Author: Mirela Mercean - Ţârc
Conf.univ. Dr. Universitatea din Oradea - Facultatea de Arte
TTURANDOT - SPECTACOL OMAGIAL DEDICAT DIRIJORULUI VICTOR DUMĂNESCU
TURANDOT - TRIBUTE SHOW TO THE CONDUCTOR VICTOR DUMĂNESCU
Keywords:
music, opera, Turandot, Puccini, Victor Dumănescu, Adrian Morar, Vlad Budoiu,
Lavinia Cherecheş, Rareş Trifan, Mihai Ciupe, Cristian Hodrea, Florin Pop, Cristian
Mogoşan, Sándor Árpád, Nadejda Cerchez, Corneliu Felecan.
Cuvinte cheie: muzică, operă, Turandot, Puccini, Victor Dumănescu, Adrian Morar, Vlad Budoiu, Lavinia Cherecheş, Rareş Trifan, Mihai Ciupe, Cristian Hodrea, Florin Pop, Cristian Mogoşan, Sándor Árpád, Nadejda Cerchez, Corneliu Felecan.
Lavinia Cherecheş |
Unul
dintre spectacolele de operă ce umplu constant sala operei naţionale din
Cluj-Napoca este Turandot de G.
Puccini avându-i ca „titulari” ai producţiei pe soprana Lavinia Cherecheş în
rolul prinţesei şi pe tenorul Vlad Budoiu în rolul lui Calaf.
Cu
toate că reprezentaţia este de o calitate excepţională atât în ceea ce priveşte
regia semnată de Rareş Trifan cât şi scenografia realizată de Mihai Ciupe dar mai
ales în privinţa prestaţiei soliştilor, corului, orchestrei, cronicarii au
ocolit acest spectacol din raţiuni inexplicabile. Succesul la public este
remarcabil, la fiecare reprezentaţie ovaţionându-se în picioare minute în şir
iar energia transmisă pe scenă ar fi putut entuziasma chiar şi pe cel mai
insensibil (a se citi profesionist) şi scorţos (a se citi obiectiv) critic. Cu
toate acestea, tăcere, chiar şi după zecea reprezentaţie de succes.
Ce-a
de-a unsprezenea ipostază interpretativă a operei Turandot din data de 27 ianuarie 2013 nu a fost mai prejos. Prin interprearea
lor de excepţie artiştii clujeni au omagiat personalitatea dirijorului Victor
Dumănescu, care a condus ultimul act al operei, retrăgându-se din viaţa
muzicală „cu bagheta în mână”.
Am
admirat în interpretarea lui Vlad Budoiu un Calaf a cărui partitură dramatică a
fost susţinută admirabil, o voce suplă, elegantă, cu un timbru cald, în
momentele de lirism, şi intens dramatizată în scenele tensionate conflictual. O
interpretare inteligentă, ce a impresionat prin vigoare şi rafinament, prin
forţă expresivă şi metamorfoze cameleonice, am putea spune, ale culorii vocale adaptată
situaţiilor dramatice (uneori cu irizaţii baritonale). Mult aşteptata arie din actul
al III-lea „Nessun dorma” a fost un
exemplu edificator al comunicării artistice solist – dirijor. Splendidul
pianissimo în filatto, pe cuvintele la
luna splendero, frumuseţea şi căldura timbrului contrastând cu finalul monumental
cântat şi acompaniat impecabil au dovedit empatia celor doi artişti.
Turandot
în interpretarea Laviniei Cherecheş a avut credibilitate şi farmec atât în
ipostaza tiranică, nesupusă cât şi în cea îmblânzită, de femeie îndrăgostită. O
voce puternică, cu penetranţă wagneriană, bine condusă în toate registrele,
oscilând între forţă şi fragilitate, între expresia dură, ameninţătoare a
fecioarei necruţătoare şi disperare, implorare în scena „figlio di cielo” (într-un piano sensibil foarte expresiv). O
laringită cu consecinţă doar asupra vocii vorbite a afectat insesizabil registrul
grav al solistei fără însă a avea consecinţe asupra rezultatului estetic al
interpretării rolului.
Remarcabili
s-au dovedit Cristian Hodrea, Florin Pop, Cristian Mogoşan, în realizarea rolurilor
celor trei demnitari. Ping, Pang, Pong, atât în sincronizarea intervenţiile cu
caracter ludic, bine regizate şi jucate cât şi în solistica de facturăl lirico-dramatică
din debutul actului al II-lea. În rolul lui Timur, basul Sándor Árpád a convins
prin penetranţa timbrului, o voce profundă, de mare forţă expresivă. Debutul
serii a fost asigurat de Nadejda Cerchez care a abordat rolul cu o siguranţă de
profesionist graţie unei tehnici vocale bine stăpânite, acurateţe şi siguranţă
în emisie. Tânăra interpretă posedă culoare vocală plină, cărnoasă, luminoasă,
un vibrato natural de mare efect, o voce expresivă atât în ipostazele patetice
sau tragice cât şi în cele lirice Nu putem să nu-i amintim siguranţa, penetranţa
şi culoarea implacabilă a vocii lui Petre Burcă în rolul mandarinului care
anunţă legea.
Rolul
ansamblul coral condus de Corneliu Felecan a fost covârşitor în consolidarea
veridicităţii acţiunii, atât prin precizia mişcărilor, gesticii posturilor cât
şi prin susţinerea dinamismului muzical al scenelor spectacolului. Orchestra dirijată
în primele două acte de Adrian Morar a contribuit creativ la ilustrarea atmosferei
ireale de basm şi în scenele de mare forţă imagistică şi dramatică pe parcursul
întreagii procesualităţi spectaculare.
La
finalul spectacolului Vlad Budoiu a oferit simbolic, lui Victor Dumănescu, o
plachetă cu „inima” tuturor artiştilor operei mulţumindu-i pentru aportul său la
ridicarea valorii şi prestanţei operei naţionale clujene: - Aţi început cu VINCERO, noi vă spunem GLORIA
A TE!!. Maestrul a replicat în aplauzele entuziaste ale publicului. Inima mea va rămâne pentru totdeauna aici !.
Vlad Budoiu, Lavinia Cherecheş |