Muzică / Music
Rubrica / Box: nr. 1 Articole - Studii /
Articles - Studies
2012.07.30. Luni / Monday
Oradea Sesiunea de comunicări științifice a
Facultății de Arte - Universitatea din Oradea
Autor / Author: Boros-Konrád Elisabeta
Conf.univ. Dr. Universitatea Creștină Partium
- Facultatea de Muzică
PRELUCRĂRI FOLCLORICE DE JÓZSEF BIRTALAN – DUSU-MI-S-A DORUL
MY HEART WENT AWAY– CHORAL SUITE BY JÓZSEF BIRTALAN
EL MENT AZ ÉN RÓZSÁM – CSÁNGÓ NÉPDALOK
Keywords:
Csángó folk song, modality, pentatonic turn, imitation, rhythmic structure
Cuvinte cheie:
cântece populare ceangăieşti, modalitate, turnuri pentatonice, imitație, structură ritmică
Abstract:
József Birtalan (1927, Boghiş –) – composer,
conductor, teacher – most of his work is related (1956-2000) to Târgu Mureș. To
this period belongs the choral suite named Went
my heart from 1974 based on arrangement of three csángó[1] folk songs, which in 1977
won the Composer Award of the Romanian Composers' Association. I. Part of the suite: Elment az én
rózsám (Went My Heart) Andante
The small-ambitus melody is a version of the melody
collected from the Csángó
people. It employs Phrygian
modal scale: in the first section based on g (the grief of the text is represented by the sad, slow dactilus rhythm followed by minim values of the Bass, which accompanies the imitations of the
Tenor, Alto, and Soprano); the second, based on d (grief is expressed by the deeper timbre of voices in imitations:
T, A, B); the imitations of the third section solve the tonal recirculation, on
g. The melodic structure is A B C D,
the order of closing sounds is VII 4 VII 1. II. Part of the suite: Erre barát
(This way, my friend) Giusto q =112. The rhythmic
structure of the quick dance melody includes quaver notes of 3 x 2/4 measure
and the final formula with two quarter notes – typical for the so-called “Kolomeika
rhythm”. Its scale is natural minor, frequently with pentatonic turns. The
melodic structure is A Acad. B Bvar.cad., with cadences
on 5 1 b3 1 steps. The arrangement’s scale is e
natural minor. III.
Part of the suite: Mikor
kicsi lányka voltam (When I Was a Little Girl) Giusto
h=76. The folk song is a distant version of an
old-style pentatonic-descending melody. The melodic structure is A B C D, the
order of closing sounds is 7 b3 5 1. The arrangement of this melody is also e natural minor scale. In the second
section of the third folk song’s arrangement, the Soprano sings the melody
accompanied by quarter beats of Alto, in line with them appears the melody of
the second folk song of the suite (This
way, my friend) on Tenor in parallel with the minim values of the Bass. Performing the two melodies along each other is possible due to the
common sounds of the pentatonic and minor scales. Their metrical structure
matches because the duration of their melodic lines is the same: 4 x 2/4 = 2 x
4/4. The difference between beats (quarters, quavers) creates the effect of
contrast. The choral suite ends with an ample coda, evolving from the melody of
the last part of the third folk song.
Rezumat:
József Birtalan (1927, Boghiş –) majoritatea
vastei sale activităţi componistice, dirijorale şi pedagogice (1956-2000) îl
leagă de oraşul Târgu-Mureş. Din această perioadă a vieţii sale
se datează suita folclorică Dusu-mi-s-a dorul,
bazată pe cântece populare ceangăieşti, compusă în anul 1974. Lucrarea a fost distinsă în 1977 cu Premiul Uniunii Compozitorilor din România. Partea I. Dusu-mi-s-a dorul [Elment az én rózsám] Andante. Melodia culeasă de la ceangăii din Moldova are mai multe
variante în culegeri folclorice. Varianta prelucrată, pe lângă textul de jale, se asociază şi cu texte de
baladă. În catalogul cântecelor populare maghiare figurează la stilul vechi cu
ambitus restrâns. Ordinea cadenţelor este VII 4 VII 1. Structura melodică are
forma A B C D. Melodia se desfăşoară în mod frigic:
strofa I. în sol-frigian – basul
acompaniază cu pulsaţii lente (dactiluri, apoi valori de doimi), în ritm cu
caracter funebru, vocile imitatorice ale tenorului, altului şi a sopranei,
purtătoare ale melodiei. Strofa a II. este în re-frigic – rândurile melodiei, în vederea exprimării atmosferei de
doliu, repartizate între voci, apar cu timbru din ce în ce mai sobru: tenor,
alt, bas. Strofa a III. rezolvă revenirea la tonalitatea originală. În imitaţii
întorsătura iniţială, care coincide cu primele trei sunete ale melodiei,
semnalează totodată şi revenirea tonalităţii (terţa, subfinala şi finala
modului). Partea II. Pe la noi... [Erre barát] Giusto q =112. Structura ritmică a melodiei de dans în tempo
mişcat se compune din trei măsuri de două pătrimi în mişcare de optimi şi două
pătrimi de încheiere, ceea ce este caracteristic ritmului numit „kolomeică”. Tonalitatea
este minor natural, cu frecvente întorsături pentatonice. Structura melodică
are forma A Acad B Bvar cad, ordinea cadenţelor fiind 5 1
b3 1. În culegeri găsim doar variante ale acestei melodii, cu care împreună
aparţine categoriei melodiilor de stil vechi cu ambitus restrâns[2]. Prelucrarea melodiei este
în mi-minor natural. Partea III. Când erai doar fetişcană [Mikor kicsi lányka voltam] Giusto
h=76. Cântecul
popular este o variantă îndepărtată al unui tip melodic în stil vechi
pentatonic cu repetare de cvinta inferioară; această variantă nu a fost publicată în nici o colecţie. Structura
melodică este A B C D, ordinea cadenţelor 7 b3 5 1. Prelucrea, asemenea părţii anterioare, este în mi-minor
natural. Segmentul al
doilea repetat este intonat de tenor şi bas, fără text. După o tranziţie de
două măsuri cu silabe de înlocuire, în strofa a doua
melodia se cântă de sopran. Este acompaniată în mişcare de pătrimi de alt, iar
în paralel, la tenor apare melodia părţii a II-a, acompaniată de bas în valori
de doimi. Apariţia în paralel
a celor două melodii se datorează treptelor comune ale tonalităţii minore şi
pentatonice. Structura metrică se mulează datorită faptului, că durata
rândurilor melodice este identică: 4 x 2/4 = 2 x 4/4. Deosebirea dintre
unităţile de bază (mişcarea de pătrimi, respectiv de optimi) creează impresia
oponenţei. Suita corală se încheie cu o quasi coda voluminoasă, dezvoltată din
melodia celui de al doilea segment din partea a treia. Întreaga creaţie componistică a lui József Birtalan se axează pe tezaurul cântecului popular maghiar,
îmbinat cu limbajul muzicii secolului 20. Bazându-ne pe acest considerent putem
afirma, că prin lucrările sale, autorul aduce conrtibuţii de seamă privind
perspectivele cântatului coral pe meleagurile tarnsilvănene.
Article / Articolul:
1. Studiul privind activitatea
compozitorilor maghiari din România m-a preocupat încă din perioada cursurilor doctorale în cadrul Universităţii
Naţionale de Muzică din Bucureşti, unde în 2008 am susţinut lucrarea de
doctorat intitulată Creaţia vocală a
compozitorilor maghiari din România. A continuat prin proiectul de
cercetare privind viaţa şi preocupările muzicale multiple ale lui József
Birtalan, finalizat în volumul Activitatea pedagogică şi muzicală a lui József Birtalan[3] (în colaborare
cu colegii dr. Alice Hausmann Kóródi, dr. Csilla Csákány, dr. Attila Fodor şi drd. László Leopold). Numărul
mare al prelucrărilor sale folclorice constituie un izvor abundent, aproape de
nesecat atât pentru soliştii vocali cât şi pentru formaţiile corale şi/ori
instrumentale.
Majoritatea vastei
sale activităţi componistice, dirijorale şi pedagogice îl leagă pe Birtalan de
oraşul Târgu-Mureş. Astfel între 1956-2000 este compozitor
şi dirijor al formaţiei Állami Székely
Népi Együttes [Ansamblul Folcloric Secuiesc], profesor de dirijat coral în
cadrul Institutului Pedagogic din Târgu-Mureş, întemeietor al corului de fete Cantemus al bisericii Vártemplom [Biserica Cetăţii] şi
dirijorul acestui cor timp de zece ani. Din această perioadă a vieţii sale se
datează suita folclorică Dusu-mi-s-a dorul,
bazată pe cântece populare ceangăieşti, compusă în anul 1974. Lucrarea a fost distinsă în 1977 cu Premiul Uniunii Compozitorilor din România şi în
anul 1988 a fost tipărită bilingv: textul din limba maghiară a fost tradusă în
limba română de Valeria Covătaru în formă versificată, păstrându-se conţinutul
de idei. Prima audiţie a avut
loc la 22 decembrie 1974, prezentată de Corul Filarmonicii de Stat din Târgu-Mureş,
dirijat de soţia compozitorului, Judit Birtalan.
Iată motivele, pentru care consider, că în
cadrul sesiunii de comunicări ştiinţifice cu tema Limbaj, stil şi perspectivă în discursul artistic este întemeiată
prezentarea suitei corale, subiectul acestui studiu.
2, Scopul lucrării este identificarea şi analiza
etnomuzicologică a cântecelor populare prelucrate în suita corală Dusu-mi-s-a
dorul [Elment az én rózsám – csángó népdalok] de József
Birtalan şi modul prelucrării
acestor cântece.
Identificarea vizează prezenţa melodiei (ori a unei variante
apropiate) în materialele ştiinţifice de referinţă, prin care se autentifică
originea populară; analiza are ca scop depistarea celor mai
semnificative trăsături ale melodiei, pe baza cărora se stabileşte stratul
stilistic folcloric – astfel se demonstrează valoarea documentară a melodiei. Pe lângă acestea, caracteristicile structurale ale cântecului popular,
precum şi atmosfera conţinutului literar, au efect asupra modului de
prelucrare. De exemplu modul de interpretare şi tehnica prelucrării: ritmul
parlando permite o structură polifonică şi posibilitatea imitaţiei, iar la
tempo giusto se aplică o structură omofonică.
3. Suita corală
Partea I. Dusu-mi-s-a
dorul [Elment az én rózsám] Andante
Melodia culeasă de la
ceangăii din Moldova are mai multe variante în culegeri folclorice. Varianta
prelucrată, pe lângă textul de
jale, se asociază şi cu texte de baladă. În catalogul cântecelor populare
maghiare figurează la stilul vechi cu ambitus restrâns[4].
Melodia se desfăşoară în mod frigic (treapta a 2-a apare uneori alterată suitor ca sunet de
pasaj). Întorsăturile melodice precum şi treapta subfinală (VII) sugerează
material sonor de bază pentatonică. În desenul melodic boltit al strofei cu
patru rânduri culminaţia melodică este la al doilea rând. Ordinea cadenţelor
este VII 4 VII 1. Structura melodică are forma A B C D.
În cadrul suitei armura părţii I. – conform
modului sol-frigian – este de trei
bemoli. Modul prelucrării în partea la patru voci este polifonic şi se bazează
pe elementele imitative ale primului rând melodic. În prima strofă basul
acompaniază cu pulsaţii lente (dactiluri, apoi valori de doimi), în ritm cu
caracter funebru, vocile imitatorice ale tenorului, altului şi a sopranei, purtătoare
ale melodiei. În raport cu vocea sopranei, tenorul intonează la octavă, iar
altul, la cvartă inferioară (exemplu muzical nr. 1, măsurile 1-10).
Strofa a doua este în re-frigic, adică la tonalitatea cu o cvartă inferioară (exemplu
muzical nr. 1, începând cu măsura 11). Rândurile melodiei, în vederea
exprimării atmosferei de doliu, repartizate între voci, apar cu timbru din ce
în ce mai sobru: versul 1. la tenor, versul 2. la alt, versurile 3-4. la bas –
ordinea tenor-alt se datorează poziţiei de înălţime a rândurilor în profilul
melodic boltit.
Ex. 1
După acordul final re-fa-la al strofei a doua (exemplu muzical nr. 2, măsura 2.),
partea mediană de două măsuri cu alteraţii cromatice ajunge în tonalitatea sib-minor treapta III (reb-fa-lab). De aici porneşte
introducerea strofei a treia, care – asemenea strofei a-ntâia – conţine
intrările imitative ale melodiei principale. În acelaşi timp rezolvă şi
revenirea la tonalitatea originală (timp, în care soprana are pauză). În
imitaţii întorsătura iniţială, care coincide cu primele trei sunete ale
melodiei, semnalează totodată şi revenirea tonalităţii (terţa, subfinala şi
finala modului).
Ordinea intrărilor, întorsăturilor iniţiale şi a
tonalităţilor în cvinte ascendente este următoarea: tenor reb-lab-sib, bas lab-mib-fa,
alt mib-sib-do (exemplu muzical nr. 2
A tempo). Sopranul intră la interval
de cvintă (întorsătura sib-fa-sol),
reprezentând tonalitatea de bază a primei părţi. Melodia rămâne la sopran până
la sfârşitul strofei. Prin ordinea ascendentă a revenirii tonalităţilor se
luminează timbrul vocal, astfel, precum este sugerat şi în text de culoarea
negru-alb-auriu a veşmântului de doliu.
Ex. 2
La sfârşitul părţii, în ultimele măsuri pot fi
urmăriţi paşii caracteristici din celelalte melodii modale: basul ajunge cu
secundă mare ascendentă pe treapta 1, iar terţa acordului final la partea I-a
şi a III-a este alterată suitor.
Partea II. Pe
la noi... [Erre barát] Giusto q=112
Structura ritmică a melodiei de dans în tempo
mişcat se compune din trei măsuri de două pătrimi în mişcare de optimi şi două
pătrimi de încheiere, ceea ce este caracteristic ritmului numit „kolomeică”.
Tonalitatea este minor natural, cu frecvente
întorsături pentatonice. Structura melodică are forma A Acad B Bvar
cad, ordinea cadenţelor fiind 5 1 b3 1. În culegeri găsim doar variante
ale acestei melodii, cu care împreună aparţine categoriei melodiilor de stil
vechi cu ambitus restrâns[5].
Prelucrarea melodiei este în mi-minor natural.
În prima strofă melodia porneşte la tenor. Basul
îl acompaniază în divisi: cu pedală pe terţa tonalităţii, deasupra cu ostinato
alternând cvinta şi octava sunetului de bază, fără versuri (exemplu muzical nr.
3). Segmentul al doilea – rândurile B Bvar cad – sunt intonate la
unison de tenor şi bas, acompaniate de sopran şi alt, cântate fără versuri, cu
silabe de înlocuire (tra-la-la).
Ex. 3
În strofa a doua melodia se află încontinuu la
sopran. Basul acompaniază în valori de doimi apoi de pătrimi, repetând cvarta mi-la, respectiv cvinta do-sol, abia în formulele finale apar
figuraţii de optimi. Vocile mediane gradează tensiunea în ritmuri sincopate.
Cele trei voci împreună amintesc de modul de acompaniament instrumental al
melodiilor de dans.
Partea finală a părţii are caracter de codă. Este
cântată cu silabe de înlocuire, fără text, în lanţ de
sincope, iar în ultimele două măsuri soprana interpretează figuraţii în mişcare
de şaisprezecimi.
Această
parte a suitei nu este încheiată nici ritmic, nici tonal: în cele trei voci de
acompaniament, în ultimele două măsuri se intonează acord de septimă pe treapta
a IV. cu terţa alterată suitor, apoi acord minor pe treapta a V. (exemplu
muzical nr. 4).
Ex. 4
Partea III. Când erai doar fetişcană [Mikor kicsi lányka voltam] Giusto
h=76
Cântecul popular este o variantă îndepărtată al
unui tip melodic în stil vechi pentatonic cu repetare de cvinta inferioară; această variantă nu a fost publicată în nici o colecţie[6].
Structura melodică este A B C D, ordinea
cadenţelor 7 b3 5 1.
Prelucrea, asemenea părţii
anterioare, este în mi-minor natural.
În
strofa întâia melodia este la sopran, acompaniată de armonii compacte omofone (exemplu muzical nr. 5).
Ex. 5
Segmentul al doilea repetat este intonat de tenor
şi bas, fără text. După o tranziţie de două măsuri cu silabe
de înlocuire, în strofa a doua melodia se cântă de sopran. Este acompaniată în
mişcare de pătrimi de alt, iar în paralel, la tenor apare melodia părţii a
II-a, acompaniată de bas în valori de doimi (exemplu muzical nr. 6).
Ex. 6
Apariţia în paralel a celor două melodii se
datorează treptelor comune ale tonalităţii minore şi pentatonice. Structura
metrică se mulează datorită faptului, că durata rândurilor melodice este
identică: 4 x 2/4 = 2 x 4/4. Deosebirea dintre unităţile de bază (mişcarea de
pătrimi, respectiv de optimi) creează impresia oponenţei.
Suita corală se încheie cu o quasi coda
voluminoasă, dezvoltată din melodia celui de al doilea segment din partea a
treia (exemplu muzical nr. 7).
Ex. 7
4. Concluzii
Aparatul interpretativ
este cor mixt (S, A, T, B),
uneori cu divisi.
Melodiile apar la patru voci, uneori în divisi,
exceptând câte-un segment din partea a II-a (T, B1-B2) şi a III-a (T, B),
intonate numai de vocile bărbăteşti.
Din punct de vedere a
formei se compune din trei părţi, dintre care a treia urmează attacca după a doua neîncheiată armonic
şi ritmic. Mişcarea părţilor este: Andante
, partea II şi III Giusto.
Melodiile prelucrate
sunt cîntece populare ceangăieşti din Moldova. Toate trei aparţin la stilul
vechi.
Tonalitatea melodiilor
în prelucrare este:
- partea întâia în mod frigic, în cele trei strofe pe
fundamentala sol – re – sol;
- partea a II-a şi a
III-a sunt în mi-minor natural.
Melodiile în general sunt silabice, dar mişcarea
mai lentă în ritmul parlando-rubato din partea I-a permite includerea unor
melisme. În părţile mai mişcate, în tempo giusto apar mai puţine ornamente şi
alocuri se cântă cu silabe de înlocuire.
Contrastul dintre părţile suitei se
realizează în mod evident prin conţinutul emoţional al textelor, în concordanţă
cu caracterul muzical, în deosebi pe plan ritmic.
În partea I-a, textul exprimă jalea provocată
de despărţirea de cel drag, stare ce converge cu execuţia parlando-rubato şi cu
structura modală frigică. În partea a II-a şi a III-a textele aduc aluzii
satirice despre relaţiile de dragoste. Amândouă melodiile se execută în giusto,
dar ele se diferenţiază prin nuanţă de tempo şi structură ritmică.
Conform indicaţiei metronomice, cea de a
treia parte este mai rapidă (partea II: q=112, partea III: h=76
= q=112); totuşi, luând în
considerare pulsaţiile de bază ale formulelor ritmice, partea a II-a bazată pe
pulsaţii de optime dă impresia de tempo mai moderat. Bineînţeles, în suită
aceste particularităţi date, sunt puse în evidenţă şi prin modalităţile de
prelucrare mai sus prezentate.
Întreaga creaţie componistică a lui József Birtalan se axează pe tezaurul cântecului popular maghiar,
îmbinat cu limbajul muzicii secolului 20. Bazându-ne pe acest considerent putem
afirma, că prin lucrările sale, autorul aduce conrtibuţii de seamă privind
perspectivele cântatului coral pe meleagurile transilvănene.
Bibliografie şi prescurtări
1.
Domokos
1941
2. Domokos Pál Péter: A moldvai magyarság [Maghiarimea din Moldova]. Cluj,
1941
3. Faragó-Jagamas 1954
4. Faragó József - Jagamas János: Moldvai
csángó népdalok és népballadák [Cântece populare şi
balade ceangăieşti din Moldova]. Szépirodalmi Könyvkiakó, Bucureşti, f.a. (1954)
5. Kallós 1971
6. Kallós Zoltán: Balladák könyve [Cartea baladelor]. Kriterion, Bucureşti,
1971
7. Kodály Zoltán: A magyar népzene [Muzica
populară
maghiară]. A példatárt szerkesztette [Colecţie de melodii redactată de] Vargyas Lajos, Zeneműkiadó, Budapest,
1971
8. MNT VIII
9. A Magyar Népzene Tára, VIII. [Corpul Muzicii Populare Maghiare, vol. VIII]. Akadémiai Kiadó, Budapest, 1992
10. MNTK
11.
A Magyar Népdaltípusok Katalógusa, III. [Catalogul Tipologic al Cântecelor Populare Maghiare, III]. Szerkesztette [Redactată de] Szendrei Janka, MTA Zenetudományi
Intézet, Budapest, 1988
Partituri
1. Elment
az én rózsám [Dusu-mi-s-a dorul]. In: Coruri – Kórusok, Editura Muzicală, Bucureşti, 1988
[1] Csángó people are a Hungarian ethnografic group of Roman Catholic faith, living
mostly in the Romanian region of Moldavia.
[2] Faragó-Jagamas: nr. 145.;
MNTK III. nr. 115.
[3] Birtalan József
pedagógiai és zeneszerzői munkássága [Activitatea
pedagogică şi componistică a lui József Birtalan]. Szerkesztette [redactor] Boros-Konrád Erzsébet, Kriterion
Könyvkiadó, Kolozsvár, 2011
[4] Domokos: 1941, nr.
41., Faragó-Jagamas: 1954, nr.5., Kallós 1971, nr. 244., MNTK III. tipul 152.
[5] Faragó-Jagamas: nr.
145.; MNTK III. nr. 115.
[6] Varianta comparabilă
cu: Kodály: 1971, nr. 63., MNT VIII. tipul 52.
