AVE MARIA DE HEITOR VILLA-LOBOS – 10 MĂRTURII ALE SPIRITULUI MUZICAL BRAZILIAN

ANUL / YEAR I / NR. 1 / 2011. 04.-06.
Articol / Article nr. 62.
Rubrica / Box: Articole - Studii / Articles - Studies / 8.


2011.04.11. Luni / Monday
Deceniu Muzical Universitar
Autor / Author: Evanthia-Maria Marta
Lect.univ. Dr. Universitatea din Oradea - Facultatea de Muzică
Redactor / Editor: Carmen Vasile
Conf.univ. Dr. Universitatea din Oradea - Facultatea de Muzică
Motetele Ave Maria de Heitor Villa-Lobos - http://almanah-euterpe.blogspot.com/2011/04/motetele-ave-maria-de-heitor-villa.html

 

Lect.univ. Dr. Evanthia-Maria Marta

„Heitor Villa-Lobos (1887-1959) a avut trei calităţi umanitare: dragostea pentru oamenii simpli şi pentru muzica populară a ţării sale Brazilia, dragostea pentru copii şi un debordant simţ al umorului”[1]. Aceste aspecte se reflectă în vasta sa creaţie care însumează aproximativ 1000 de ópusuri acoperind cele mai variate genuri muzicale[2].

Repertoriul religios – mai puţin popularizat în comparaţie cu lucrările care l-au consacrat la nivel mondial pe Villa-Lobos – se caracterizează, în genere, printr-o abordare clasică a formei, însă substanţa muzicală emană parfumul special al sonorităţilor tipice spaţiului geografic brazilian.

Dintre lucrările aparţinând genului religios, amintim:

Missa São Sebastião (Misa Sf. Sebastian), pentru cor pe trei voci;

Bendita Sabedoria pentru cor la şase voci;

Panis Angelicus, pentru cor la 4 voci;

Un ciclu de piese religioase, intitulat Musica Sacra, în care regăsim:

-         Praesepe pentru cor la 4 voci;

-         Cor Dulce, Cor Amabile pentru cor la 4 voci;

-         Sub Tuum Presidium pentru cor la 4 voci;

-         Pater Noster, cor la 4 voci.

Magnificat – Alleluia, pentru mezzo-sopran, cor şi orchestră.

Notăm simbioza genului simfonic cu cel religios în diferite lucrări precum Simfonia nr. 10 – ‘Summé pater patrium’ (pentru tenor, bariton, bas, cor şi orchestră) sau 8 marşuri religioase / solemne (lucrări orchestrale[3]).

Piesele Ave Maria, în număr de zece, sunt majoritatea scrise pentru cor a cappella[4], componenţa timbral-vocală variind de la un ópus la altul. De remarcat că nu toate au fost scrise în limba latină, patru dintre ele fiind în portugheză, semn al preţuirii de către autor a celor mulţi care formează pătura socială săracă şi care nu au acces la educaţie.

1.       Ave Maria (1914)[5] – pentru cor mixt la 4 voci, cu unele divisi la sopran şi bas, în limba latină – se regăseşte în Musica Sacra, volum 1, numărul 6;

2.       Ave Maria (1914) – pentru voce şi cvartet de coarde; text în portugheză – Musica Sacra, volum 1, numărul 9;

3.       Ave Maria (1916) – pentru cor a cappella (canon la 2 voci); Text în latină – Musica Sacra, volum 1, numărul 1;

4.       Ave Maria (1917) – pentru cor pe 4 voci egale (SSAA), în limba portugheză – Musica Sacra, volum 1, numărul 3;

5.       Ave Maria (Reza) (1917) – pentru cor mixt la 4 voci; în limba latină – Musica Sacra, volum 1, numărul 4;

6.       Ave Maria (Reza) (1917) – pentru voce şi pian sau orgă; text în portugheză – Musica Sacra, volum 1, numărul 8;

7.       Ave Maria (1918) – pentru cor mixt la 4 voci; în limba latină – Musica Sacra, volum 1, numărul 2;

8.       Ave Maria (Motet) – compus în anul 1932, pentru cor mixt la 4 voci, a cappella – în catalogul Appelby figurează ca W 319;

9.       Ave Maria (1938), pentru cor mixt la 5 voci (SAATB); în limba portugheză – Musica Sacra, volum 1, numărul 5;

10.   Ave Maria (1948) – pentru cor mixt la 6 voci (SSATBB); limba latină – Musica Sacra, volum 1, numărul 7.

Datele generale cuprinse în lista de mai sus ne permit decantarea unei prime observaţii şi anume: diversitatea formaţiilor cărora le sunt destinate aceste creaţii relevă spiritul dornic de a explora noi sonorităţi şi mijloace de expresie ale autorului.

Fiind în posesia a cinci[6] din cele 10 partituri, toate cinci destinate ansamblurilor corale a cappella, sunt în măsură a împărtăşi câteva aspecte caracteristice acestor piese:

♪ Ca element unificator, textul a impus structura bistrofică, comună lucrărilor, cele două secţiuni – strofe – urmând versificaţia literară:

(Latină)	(Portugheză)
1. Ave Maria gratia plena Dominus tecum Benedicta tu in mulieribus Et benedictus fructus ventris tui, Jesus.	1. Ave Maria cheia de graça O Senhor é convosco Bendita sois entre as mulheres E bendito é o fruto do vosso ventre, Jesus.
2. Sancta Maria, Mater Dei Ora pro nobis peccatoribus Nunc, et in hora mortis nostrae. Amen.	2. Santa Maria, Māi de Deus Rogai por nós pecadores, Agora e na hora da nossa morte. Amen.

♪ Piesele sunt tonale, însă tonalitatea iniţială este schimbată prin modulaţii succesive, procedeul modulatoriu fiind cu preponderenţă variabilă – uneori dominând esenţa diatonică, alteori cromatică – astfel încât încheierea primei strofe se realizează prin cadenţare într-un alt centru tonal. Strofele secunde încep într-o tonalitate diferită, atacată frecvent prin salt tonal, iar tempo-ul acesteia este în toate cazurile mai mişcat decât al strofelor întâi (de fiecare dată apare aici indicaţia „PIÙ MOSSO”):

Ex. 1 – Ave Maria (1914) – pentru cor mixt

                                                 Mi bemol major La major

♪ Scriitura este predilect omofonă, adesea aspectul partiturii asemănându-se cu armonizările bachiene ale coralului:

Ex. 2 – Ave Maria (1914) – pentru cor mixt

♪ Amprenta personală a compozitorului brazilian, însă, este incontestabilă. Dintre coordonatele stilului armonic aparte[7] al lui Villa-Lobos, remarcăm exploatarea forţei acordurilor cu septimă mare şi a latenţelor expresive ale secundei mici rezultate în urma utilizării răsturnărilor acestor acorduri – o consecinţă a conducerii melodice a vocilor:

Ex. 3 – Ave Maria (1917) – pentru cor la 4 voci egale

Ex. 4 – Ave Maria (Reza) (1917) – pentru cor mixt

♪ Nu rare sunt cazurile de apariţie a acordurilor de nonă sau prefigurarea structurilor de cvarte rezultate prin suprapunerea melodiilor neabrupte, line:

Ex. 5 – Ave Maria (Reza) (1917) – pentru cor mixt

♪ Abundenţa cromatismelor şi utilizarea succesiunilor de intervale şi acorduri disonante în mişcare cromatică este o altă particularitate concepţiei armonice a lui Villa-Lobos:

Ex. 6 – Ave Maria (Reza) (1917) – pentru cor mixt

♪ Întâlnim modulaţii şi inflexiuni modulatorii surprinzătoare; uneori finalul este învăluit într-o instabilitate tonală:

Ex. 7 – Ave Maria (1917) – pentru cor la 4 voci egale

sau pur şi simplu se trece brusc pe un acord final neaşteptat:

Ex. 8 – Ave Maria (1948) – pentru cor mixt la 6 voci

♪ În general există acel contrast tonal, dinamic şi agogic între strofele constitutive. Dacă în prima secţiune sunt folosite tonalităţile minore, nuanţele mici – piano – cu sensibile creşteri şi reveniri dinamice, învăluind cu protectoare delicateţe imaginea fragilă a puerus Jesus, cea de-a doua strofă adoptă frecvent în primul segment nuanţe mai puternice – mezzo-forte sau forte – precum şi tonalităţi majore, subliniind versul „Sancta Maria Mater Dei”. În final se recurge mai curând la sfera diatonică, fiind evidentă intenţia sublimării sonorităţilor mult simplificate:

Ex. 9 – Ave Maria (1914) – pentru cor mixt

♪ Ultimele două piese intitulate Ave Maria (1938, respectiv 1948) sunt puternic înrudite prin aspectul şi caracterul frazei de început a coralului precum şi mersul descendent de terţe la care s-a apelat în armonizarea acestuia.

Ex. 10 – Ave Maria (1938) – pentru cor mixt la 5 voci

Ex. 11 – Ave Maria (1948) – pentru cor mixt la 6 voci

Diferenţierile sunt însă pronunţate la nivelul elaborării discursive, opusul 1948 remarcându-se prin recurgerea la dialogul dintre cele două sectoare de voci masculine, respectiv feminine, iar prin utilizarea polifoniei imitative, piesa se înscrie pe orbita universalistă a creaţiei lui Villa-Lobos.

Ex. 12 – Ave Maria (1948) – pentru cor mixt la 6 voci

Considerăm acest studiu un imbold spre explorarea unui tărâm încă insuficient cunoscut, cu atât mai puţin investigat. Cert este că Heitor Villa-Lobos a avut darul de a rămâne el însuşi în toate genurile abordate. „Muzica lui... face ca bucuria să domine drama, această bucurie izbucnind spontan dintr-o contemplare în manieră panteistă a universului.”[8] Prin ferventul său activism în slujba artei sunetelor, atât pe tărâm creator cât şi pe cel didactic şi interpretativ, dând frâu liber inspiraţiei sale şi punând în valoare bogăţia universului sonor brazilian, el reuşeşte să fie mesagerul culturii ţării sale în lume.

Anexă

(informaţii preluate din catalogul lucrărilor furnizat de site-ul Heitor Villa-Lobos)

From Musica Sacra volume 1, number 6 Ave Maria (1914) Four part mixed chorus Text in Latin Year Composed: 1914 Category: Choral Works Instrumentation: Four part mixed chorus	From Musica Sacra, volume 1, number 9 Ave Maria (1914) Voice and string quartet Text in Portuguese Year Composed: 1914 Category: Choral Works Instrumentation: Voice and string quartet
From Musica Sacra, volume 1, number 1 Ave Maria (1916) Two part a cappella chorus (canon in 2 voices); 2 minutes; Text in Latin Year Composed: 1916 Category: Choral Works Instrumentation: Two-part a cappella chorus	From Musica Sacra volume 1, number 3 Ave Maria (1917 Four part female voices Text in Portuguese Year Composed: 1917 Category: Choral Works Instrumentation: Four part female voices
From Musica Sacra volume 1, number 2 Ave Maria (1918) Four part mixed chorus Text in Latin Also known as Ave Maria no. 17 Year Composed: 1918 Category: Choral Works Instrumentation: Four part mixed chorus Recordings: Heitor Villa-Lobos Choral Works Performances: Premiere: Coral Ars Nova of the Federal University of Minas Gerais, Carlos Alberta Fonseca, cond., in Rio de Janeiro, November 20, 1967.
The five-part Ave Maria from 1938 is #5 in the 1952 collection Musica Sacra, vol. 1 Year Composed: 1938 Category: Choral Works Instrumentation: Five part mixed chorus Scores: Cantus Quercus Press: CQ9712 Ave Maria (1938) , SATB. For mixed choir unaccompanied, with some divisi, especially in the alto part. Duration, approximately 2'10". The original has Portuguese text. This edition has both the Portuguese and the standard Latin text. A very accessible, emotional gem. Never before published as a separate octavo. Recordings: Corydon Singers: Villa-Lobos Sacred Music (Hyperion)
The six-part Ave Maria from 1948 is #7 in the 1952 collection Musica Sacra, vol. 1 Year Composed: 1948 Category: Choral Works Instrumentation: Six part mixed chorus Scores: Cantus Quercus Press: CQ2020 Ave Maria (1945) for 6 voices. This setting for SSATBB is Villa-Lobos's last of many settings of the Ave Maria. Latin text only. 6 pp. Duration about 3'25". Originally published in the 1951 Musica Sacra collection, this is its first appearance as a separate octavo. Recordings: Corydon Singers: Villa-Lobos Sacred Music (Hyperion)
Appleby Catalogue W number: W319 Ave Maria (Motet) According to Appleby 1988, this work is based on a melody by F. Franceschini, inspired by Gregorian Chant. According to Appleby, it was written in 1933, though Eschig's score has 1932. Year Composed: 1933 Category: Choral Works Instrumentation: Four part mixed a capella chorus Scores: Villa-Lobos, Heitor. 2007. Ave Maria pour chœur a cappella à quatre voix mixtes (1932). Paris: M. Eschig. Recordings: Views & Miniatures (Opus 111) ·                             Navidad: Christmas in the New World ·                             Heitor Villa-Lobos Choral Works
From Musica Sacra volume 1, number 4 Ave Maria (Reza) (1917) Four part mixed chorus Text in Latin Year Composed: 1917 Category: Choral Works Instrumentation: Four part mixed chorus	From Musica Sacra volume 1, number 8 Ave Maria (Reza) (1917) Voice with piano or organ Text in Portuguese Year Composed: 1917 Category: Choral Works Instrumentation: Voice with piano or organ

Bibliografie:

*** Larousse, Dicţionar de mari muzicieni, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000;

*** The New Grove, London 2001;

E-bibliografie:

Heller, Alfred, The ‘One-World Style’ of Heitor Villa-Lobos;

Lewis, Harold, Presença de Villa-Lobos – eseuri;

Peres, Ricardo, The Syncopated Flux – eseu.

---

[1] După eseul portretistic The ‘One-World Style’ of Heitor Villa-Lobos realizat de Alfred Heller, Preşedintele Societăţii muzicale Villa-Lobos. „Acesta este conservatorul meu”, afirma el, indicând o hartă a Braziliei;

[2] Cele mai celebre sunt marile Chôros, seria de nouă Bachianas brasileiras – lucrări spectaculoase şi inovatoare din punctul de vedere al structurii formaţiei căreia îi sunt destinate – baletele şi lucrările simfonice cu aceleaşi nume: Amazonas, Uirapuru, precum şi numeroase colecţii de lucrări vocale şi instrumentale (multe din ele cu caracter didactic, una din activităţile cărora Villa-Lobos s-a dedicat cu tot sufletul fiind aceea de educator şi organizator al învăţământului muzical în şcoli): Guia pratico – pentru pian, voce şi cor, cicluri de piese pentru pian (de exemplu Suite infantile, Prole do bebê, Carnaval das crianças brasileiras etc.), chitară, violoncel. A scris deasemenea cvartete de coarde, simfonii, opere;

[3] Cf. New Grove, v. bibl. – Heitor Villa-Lobos: WORKS (pagina 619);

[4] Sunt 8 piese corale şi două scrise pentru voce şi acompaniament instrumental, acestea din urmă fiind: Ave Maria (1914) pentru voce şi cvartet de coarde (Musica sacra, vol. 1, nr. 9), respectiv Ave Maria (Reza) (1917) – pentru voce şi pian sau orgă (Musica sacra, vol. 1, nr. 8);

[5] În anexă se regăsesc date mai amănunţite privind anul compoziţiei, publicarea, respectiv înregistrări existente;

[6] Notificăm contribuţia crucială la propagarea culturii braziliene de către muzicianul orădean Thurzó Sándor Jozsef, promotor al Festivalului internaţional de muzică braziliană, organizat de peste 10 ani la Oradea, prilejuri cu care sunt interpretate în prime audiţii absolute lucrări aparţinând compozitorilor din îndepărtata ţară de peste Ocean. Elevii şi studenţii orădeni sunt antrenaţi în concertele organizate în cadrul acestor festivaluri, ei având privilegiul de a cunoaşte şi asimila un repertoriu cu totul inedit, dl. Thurzó punând la dispoziţia celor implicaţi preţioasele nestemate muzicale;

[7] Îndrăzneala cu care Villa-Lobos conduce vocile denotă natura sa spontană, de „creator care avea muzica în interiorul lui” (Larousse – Dicţionar de mari muzicieni, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, pagina 500), care se eliberează de orice influenţă a muzicienilor care l-au marcat (Bach, Wagner, Puccini, Debussy sau Stravinski) şi se dezice de orice barieră scolastică, lăsându-şi spiritul liber. Această cursivitate şi avalanşă creatoare îl apropie de Bach, care dealtfel era unul din idolii săi încă de foarte timpuriu. Heitor Villa-Lobos a descoperit precoce valoarea soluţiilor excepţionale ale gândirii muzicale de geniu, astfel încât, de la primele sale creaţii şi-a permis licenţe, depăşind din start graniţele unor simple exerciţii de şcoală. Devenise anecdotică replica: „Dar Bach a făcut-o altfel!”, pe care tânărul Villa-Lobos a dat-o profesorului său de armonie când acesta, în cadrul cursului, demonstra soluţia „unică” de rezolvare a unui anumit acord;

[8] Larousse, Dicţionar de mari muzicieni, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, pagina 501.