Thursday, April 21, 2011

ETAPELE PREGĂTIRII APARIŢIEI SCENICE ÎN VEDEREA UNEI PRESTAŢII INSTRUMENTALE DE SUCCES


ANUL / YEAR I / NR. 1 / 2011. 04.-06.
Articol / Article nr. 76.
Rubrica / Box: Articole - Studii / Articles - Studies / 17.


2011.04.21. Joi / Thursday
Autor / Author: Mihai Attila Szabo
Prof. Liceul de Artă Oradea
Etapele pregătirii apariţiei scenice în vederea unei prestaţii instrumentale de succes - http://almanah-euterpe.blogspot.com/2011/04/2011-04-httpuzpbihor.html



Prof. Chitară Mihai Attila Szabo

Etapele pregătirii unei lucrări muzicale din momentul prezentării ei de către profesor elevului şi până la asimilarea totală a acesteia în vederea apariţiei scenice trebuie realizate într-o ordine bine stabilită. Materialul ce urmează să fie învăţat trebuie prezentat în mod progresiv, astfel încât elevului să-i fie uşor de perceput şi asimilat.
Înaintea începerii învăţării propriu-zise a piesei, profesorul îşi stabileşte obiectivele de referinţă, obiectivele operaţionale, principiile, metodele şi procedeele prin care vrea să atingă performanţa, mijloacele didactice, tipurile de învăţare şi materialul biografic, pentru realizarea eficientă a procesului instructiv-educativ. Astfel însuşirea de cunoştinţe noi, de formare de priceperi şi deprinderi şi asimilarea acestora de către elev va fi pe deplin reuşită. Principiile didactice care asigură realizarea cântului muzical sunt: principiul intuiţiei, principiul accesibilităţii, principiul sistematizării şi principiul legării teoriei de practică. Metodele şi procedeele utilizate în studiul la instrument pot fi: exerciţiul, conversaţia, problematizarea, cântarea în variante, povestirea, descrierea, audierea, explicaţia. Mijloacele de învăţare: prin repetiţie, prin identificare, prin descoperire, prin imitaţie, perceptivă, cognitivă, învăţare motorie, afectivă etc.
Importanţa psiho-pedagogiei se reflectă tocmai prin implicaţiile acesteia în procesul de predare – învăţare - evaluare, adică în procesul instructiv-educativ.
Primul pas este interpretarea model; profesorul trebuie să cânte sensibil pentru ca să stârnească interesul elevului vizavi de acea lucrare muzicală, să îl determine să aibă dorinţa de a învăţa acea piesă.
Apoi, în cadrul analizei lucrării trebuie punctat: câteva date biografice ale compozitorului, încadrarea în etapa stilistică din care face parte, caracterul piesei, genul şi forma, tonalitatea, armonia, problemele tehnice ce apar, termenii de agogică, formulele metroritmice etc.
Se trece apoi la audierea lucrării în variante de interpretări pentru a vedea diferitele concepte asupra execuţiei acesteia. Obţinerea performanţei va consta în capacitatea elevului de a asimila şi utiliza în interpretarea piesei lucrurile pozitive observate la ceilalţi interpreţi. Aşadar este important ca elevul să înţeleagă şi să fie capabil să aplice noţiunile ascultate şi discutate şi în alte conjuncturi, ca de exemplu în cadrul unui concert sau concurs. Trebuie totodată urmărit ca elevul să nu copieze ceilalţi interpreţi, ci să confere o notă de originalitate interpretării, îmbunătăţindu-şi astfel cunoştinţele muzicale.
După audierea în mai multe variante de interpretare a piesei, se trece la descifrarea propriu-zisă a partiturii muzicale. Profesorul verifică poziţia corectă a chitarei în corelaţie cu corpul şi postura mâinilor.
După citirea la prima vedere a piesei profesorul va constata problemele ce apar în pregătirea tehnică şi muzicală a elevului şi va propune exerciţii şi studii în scopul învăţării şi asimilării de cunoştinţe şi tehnici legate de lucrarea muzicală propusă spre învăţare.
Elevul trebuie să studieze zilnic, fiind important ca studierea să nu se facă doar cu o zi înainte de ora de chitară. Elevul trebuie să respecte programul de studiu stabilit de profesor.
Exersarea constă în alternarea studierii în tempo lent, pe fragmente mici şi cântatul de la cap la coadă a lucrării. Spre finalul studiului, se cântă piesa de câteva ori, în tempo mai alert ca să observe cât a evoluat cu piesa per ansamblu.
Calitatea sunetului emis de chitară depinde în mare măsură şi de tehnica mâinii drepte, de maniera de acţionare a coardelor.
De asemenea este importantă lungimea şi forma unghiilor, care nu trebuie sa fie foarte lungi sau ascuţite şi nici colţuroase; ele trebuie sa fie rotunjite pentru a asigura un timbru plăcut sunetelor la ciupirea coardelor. Pentru aceasta se utilizează pila (de preferinţă de sticlă, dar şi cea metalică e bună) şi şmirghel fin pentru finisarea şi eliminarea porilor ce rămân în urma utilizării pilei.
Este important ca elevul, la începutul studiului la instrument, să-şi încălzească articulaţile şi mâinile; se studiază exerciţii pe coarde libere pentru mâna dreaptă, apoi se trece la exerciţii pentru mâna stângă, care constau în game, studii în legato şi staccato, exerciţii cu baree, toate utilizând diferite formule ritmice şi de aplicatură.
În cadrul apariţiei pe scenă apare fenomenul emotivităţii, care se manifestă în mod diferit la fiecare elev. Unii elevi au emoţii inclusiv în clasă, când sunt doar cu profesorul. Există şi copii care, deşi au cântat de mai multe ori pe podium, nu pot să se obişnuiască cu prezenţa publicului care îi ascultă. Aceste probleme sunt condiţionate în mod direct de gradul de asimilare a pieselor ce urmează a fi cântate pe scenă. În cazul producţiilor şcolare, nivelul tehnic al pieselor trebuie să fie în mod obligatoriu sub nivelul maximal al elevului. Pedagogul nu trebuie sa lipsească la primele apariţii în public a elevului, importanţa acestui fapt constând în încrederea pe care o insuflă acestuia prin simpla sa prezenţă, sau printr-un gest de aprobare. Piesa ce o prezintă pe scenă nu trebuie sa fie memorată prea curând.
Succesul este asigurat în mare măsură de asimilarea cât mai exactă a partiturii muzicale, de executarea precisă a elementelor tehnice ce apar pe parcursul piesei, dar mai ales de o bună pregătire psiho-pedagogică din partea profesorului. Acesta are menirea să îl pregătească pe elev sufleteşte, pentru apariţia în faţa publicului.
Importanţa cântului în public constă în faptul ca doar acolo, pe scenă se creează automatismul eliberării de controlul prea intens al conştiinţei.