ANUL / YEAR I / NR. 1 / 2011. 04.-06.
Articol / Article nr. 48.
Rubrica / Box: Recenzii / Reviews / 2.
2011.03.11.
Autor / Author: Czumbil Bernadette
Asist.univ. drd. Universitatea din Oradea - Facultatea de Muzică
Cu Mozart aproape de perfecţiune - http://almanah-euterpe.blogspot.com/2011/03/cu-mozart-aproape-de-perfectiune.html
Articol / Article nr. 48.
Rubrica / Box: Recenzii / Reviews / 2.
2011.03.11.
Autor / Author: Czumbil Bernadette
Asist.univ. drd. Universitatea din Oradea - Facultatea de Muzică
Cu Mozart aproape de perfecţiune - http://almanah-euterpe.blogspot.com/2011/03/cu-mozart-aproape-de-perfectiune.html
Gazeta de nord vest
Asist.univ. drd.
CZUMBIL BERNADETTE
La concertul de pian, în schimb, orchestra parcă a prins forţe proaspete. Este incredibil cum un solist bine pregătit, talentat şi convingător “trage” după el şi revitalizează o întreagă orchestră. Aici are bine-nţeles un rol important şi dirijorul, care la rândul lui trebuie să fie receptiv la toate semnalele solistului.
Solista serii, Czumbil Bernadette, o tânără asistentă universitară, o femeie firavă, uimeşte prin forţă şi muzicalitate. Lucrarea parcă e “ruptă” din personalitatea ei, atât de bine o stăpâneşte şi o interpretează. Recunosc, am ascultat deja în cursul săptămânii concertul de pian pe internet, şi nu mă aşteptam să am parte de o interpretare atât de bună şi aici în orăşelul nostru, pe viu. Orchestraţia şi componenţa instrumentală a orchestrei la prima vedere e înşelătoare. Doar cordări şi o trompetă. Te aştepţi la o lucrare mai cuminte, în schimb vei avea surpriza uneia dinamice şi temperamentale. Trompetistul devine solist, partener al pianistului. Trebuie să recunosc, că orchestra face progrese serioase în acompaniamentul soliştilor de orice rang, dar având o solistă de excepţie în seara asta prelua cu brio atmosfera creată de ea. Numai cuvinte de laudă pot să am şi la adresa trompetistului, pentru atacurile pregnante, sincronizate perfect cu pianista, dar şi la adresa dirijorului, care a reuşit să ducă la bun sfârşit un concert atât de greu de dirijat, fapt datorat deselor schimbări de tempo şi măsură.
Simfonia nr. 29 este una destul de rar cântată, cel puţin aici la noi. Nu face parte din lucrările “şlagăr” ale lui Mozart, dar e oricum o încântare, prin eleganţa şi transparenţa ei. O lucrare uşor digerabilă pentru public, dar greu interpretabilă în aşa fel încât să redea inocenţa şi spiritul tineresc mozartian. Aş putea să mă leg de unele neclarităţi mărunte din interpretare, dar nu o fac, pentru că în esenţă mi-a plăcut, m-a făcut să închid ochii şi să văd secvenţe din “Amadeus”.
Solista serii, Czumbil Bernadette, o tânără asistentă universitară, o femeie firavă, uimeşte prin forţă şi muzicalitate. Lucrarea parcă e “ruptă” din personalitatea ei, atât de bine o stăpâneşte şi o interpretează. Recunosc, am ascultat deja în cursul săptămânii concertul de pian pe internet, şi nu mă aşteptam să am parte de o interpretare atât de bună şi aici în orăşelul nostru, pe viu. Orchestraţia şi componenţa instrumentală a orchestrei la prima vedere e înşelătoare. Doar cordări şi o trompetă. Te aştepţi la o lucrare mai cuminte, în schimb vei avea surpriza uneia dinamice şi temperamentale. Trompetistul devine solist, partener al pianistului. Trebuie să recunosc, că orchestra face progrese serioase în acompaniamentul soliştilor de orice rang, dar având o solistă de excepţie în seara asta prelua cu brio atmosfera creată de ea. Numai cuvinte de laudă pot să am şi la adresa trompetistului, pentru atacurile pregnante, sincronizate perfect cu pianista, dar şi la adresa dirijorului, care a reuşit să ducă la bun sfârşit un concert atât de greu de dirijat, fapt datorat deselor schimbări de tempo şi măsură.
Simfonia nr. 29 este una destul de rar cântată, cel puţin aici la noi. Nu face parte din lucrările “şlagăr” ale lui Mozart, dar e oricum o încântare, prin eleganţa şi transparenţa ei. O lucrare uşor digerabilă pentru public, dar greu interpretabilă în aşa fel încât să redea inocenţa şi spiritul tineresc mozartian. Aş putea să mă leg de unele neclarităţi mărunte din interpretare, dar nu o fac, pentru că în esenţă mi-a plăcut, m-a făcut să închid ochii şi să văd secvenţe din “Amadeus”.
Gheorghe Melomanul
