Muzică / Music,
Rubrica / Box: Articole -
Studii / Articles - Studies
2014.07.01 Marţi / Tuesday,
Oradea
Sesiunea de comunicări științifice a
Facultății de Arte - Universitatea din Oradea
Autor / Author: Luminița Guțanu
Lect.univ. Dr. Universitatea ”Spiru Haret”,
București
Redactor / Editor: Anca Spătar
Lect.univ. Dr. Universitatea din Oradea -
Facultatea de Arte
THE DARKNESS OF TIME DE VANGELIS KARAFILLIDIS
- O MULTITUDINE DE LIMBAJE MUZICALE
THE DARKNESS OF TIME BY VANGELIS KARAFILLIDIS
- A MULTITUDE OF MUSICAL LANGUAGES
Keywords: Vangelis Karafillidis, music, string quartet, quartet, greek composer,
classical music, The Darkness of Time.
Cuvinte cheie: Vangelis Karafillidis, muzică, cvartet de coarde, cvartet, compozitor
grec, muzică clasică, Întunecimea Timpului.
Abstract: This work by the Greek composer Vangelis Karafillidis is scored for
string quartet. His works have been performed in Greece (Thessaloniki,
Alexandroupolis, Xanthi and Athens), Germany (Berlin and Wuppertal), Bulgaria
(Sofia) and Lithuania (Vilnius). For his work “The Darkness of Time” for String
Quartet he received the 3rd composition prize in the 11th
international music competition “Music and Earth” which took place in Sofia
(Bulgaria) in 2003. This work has been broadcasted by the National Radio of
Israel and the Municipal Radio of Thessaloniki. Recently (December 2007), the
same work was published on CD performed by the “Ars Musica” Quartet (Sofia).
This work represented Greece in this project. The CD was published for the 20th
anniversary of the “Ars Musica” Quartet in collaboration with the Union of
Bulgarian Composers. 1st movement: It’s is opening with an Andante. Here the main ideas (“themes”)
from the Andante are transfigured, combined and contradicted. 2nd
movement (Andante): It’s based on
an ostinato, which is performed by the 2nd violin. It’s a tragic and
mysterious movement. The ostinato symbolizes the Time. 3rd
movement: It’s a Scherzo-like
movement. The mood is sarcastic. In this work the multi-tonalities and
multi-modalities are vastly used. Another characteristic of the work is the
Balkan-like rhythmical patterns of the first movement.
Rezumat: Această lucrare a compozitorului grec Vangelis Karafillidis este
scrisă sub forma unui cvarte de coarde. Lucrările sale au fost interpretate in
Grecia (Thessaloniki, Alexandroupolis, Xanthi și Atena), Germania (Berlin și
Wuppertal), Bulgaria (Sofia) și Lituania (Vilnius). Pentru această lucrare
”Întunecimea Timpului” pentru cvartet de coarde a primit premiul al 3-lea
pentru compoziție în cadrul celei de a 11-ea ediții a concursului ”Muzica și
Pământul” care a avut loc în Sofia (Bulgaria) în 2003. Această lucrare a fost difuzată
de Radioul Național Israel și Radioul Municipal al Tesalonicului. Recent
(Decembrie 2007), aceeași lucrare a fost publicată sub formă de CD în
interpretarea cvartetului ”Ars Musica” (Sofia). Această lucrare a reprezentat
Grecia în acest proiect. CD-ul a fost publicat, în colaborare cu Uniunea
Compozitorilor din Bulgaria cu ocazia celei de a 20-ea aniversări a Cvartetului
”Ars Musica”. Prima parte: începe cu un Andante.
A doua parte (Andante): este
fundamentată pe un ostinato al viorii a doua. Este o parte tragică și
misterioasă. Ostinato-ul simbolizează Timpul. A treia parte: este sub formă de
scherzo. Dispoziția este sarcastică. În această lucrare sunt frecvent folosite
multi-tonalitățile și multi-modurile. O altă caracteristică a lucrării sunt
formulele ritmice specific balcanice din prima parte.
*
THE DARKNESS OF TIME BY VANGELIS KARAFILLIDIS
- A MULTITUDE OF MUSICAL LANGUAGES
“The Darkness of Time” was written by the young composer Vangelis
Karafillidis for string quartet. In 2003, it was awarded the 3rd
Composition Prize in the 11th International Music Competition “Music
and Earth” in Sofia (Bulgaria). It reveals polychromatic stylistics, with
polytonal and polymodal influences, based on Balkan-like rhythmical patterns.
In fact, the work has proved to be very successful, being performed in Greece
(Thessaloniki, Alexandroupolis, Xanthi and Athens), Germany (Berlin and
Wuppertal), Bulgaria (Sofia) and Lithuania (Vilnius). This work has been broadcasted
by the National Radio of Israel and the Municipal Radio of Thessaloniki.
Recently (December 2007), the same work was published on a CD album performed
by the “Ars Musica”, occasioned by the 20th anniversary of the “Ars
Musica” Quartet (Sofia), representing Greece in this project.
“The Darkness of Time” is comprised of 3 parts: Andante – Andante – Allegro (quasi scherzo).
The first part, Andante, is rendered in a quasi-form of
a sonata. In fact, the work is written in traditional forms, with new areas of
expression, as compared to the other parameters of the musical discourse. It
comprises 16 bars and presents thematic axes that generate the matrix, the
musical substance of the quartet. The exposition (Andante) sets off with the 1st theme rendered by the
cello and then by the 1st violin (bars 1 to 7), and then the 2nd
theme appears at 2nd violin (bars 8-11), followed by sonorities from
theme I performed by the viola, which could actually be considered as a new
theme (the 3rd theme) within the Exposition.
Next, the Development
starts from Allegro energico (bar
17). It appears in the form of a chain, the entire exposition delineating a
formal block, of a wide breath. We have an incipit (introductory word) of Theme
I, with a bar change to 5/8. Also, we must notice the presence of Balkan
rhythmic patterns. In this fragment, one can observe a blending of the three
themes of the exposition, under various forms. Essentially, the author
transfigures the themes in various melodic and rhythmic hypostases.
All these elements
are rendered with a syntactical purity and consequence in progress, their
simultaneity attaining a sound conjunction that does not annihilate the
personality of any of them. The musical characterology
of the themes develops gradually. The entire work proves to us the
permanent complementarity of the horizontal level (the melody) with the
vertical one (harmony), parameters that contribute to the homogeneity and
cohesion of the language elements that the composer resorts to. One must also
emphasize the cohesion and interaction with the other language elements –
polyphony, rhythm, meter etc. – all within the unitary work of the composer.
As regards the
progress of the themes in the Development, one can particularly notice the
presence of the counterpoint,
theme overlapping, but also the presence of percussion-like homophonic
fragments. It is also remarkable here the plasticity of the colors used by the
composer to subtly differentiate expression. The author predominantly uses klangfarbenmelodie (bars 65 to 70), a sound effect the
composer enjoys using quite frequently.
In its turn, the
Recapitulation does not comply with the classic patterns, incorporating
elements from the Exposition and Development sections.
The 2nd
part of the quartet, the Andante, is
built around the theme rendered by the 2nd violin, being, in fact,
an ostinato (senza colori), always
performed in piano, which symbolizes
time, or better yet, “the darkness of time”. Throughout the interpretation of
the ostinato, the other instruments have a complementary role. Hence, we will
encounter various methods, such as:
-
combining
ostinato with recitative (instrument
combinations);
-
the
presence of counterpoint;
-
the use
of the klangfarbenmelodie effect
(bars 38-40, Violin -Viola);
-
snap pizzicato (Bartok’s pizzicato);
-
minimalist
thinking (starting from the major part);
-
dissonances
used in parallel;
-
intervals
larger than octave;
-
the
presence of A flat denotes the tragical aspect of this musical part.
To effectively contribute to the determination of the dramaturgical axes,
each instrument has been assigned precise functions, which are consistently
carried out.
This part is the one that gives the name of this work – “The Darkness of
Time” and it is a fragment that renders a truly dark, gloomy atmosphere.
The third part – Allegro (quasi scherzo) – starts with
the theme of the second part (the ostinato
mentioned above), but it is rhythmically altered and portrayed in counterpoint
(1st violin – 2nd violin – viola - cello). Once again, we
come across the minimalist conception. The author paraphrases a motif from a
Beyer piece (bars 97, 176, etc.). A tempo
comes with another theme, laid out in counterpoint. In bars 89, 133-137, the
composer uses the method called “mirror reversion” of the themes. The ending
brings a combination of themes, which could well be considered a
“Re-exposition”.
In this quartet, we
could point out the composer’s consistency in the use of instrumental ideas,
who bases the logic of his musical construction on a profound knowledge of the
resources and instrumental effects, equally mastering the long traits of color,
as well as their quick alternation and skillfully dosing and distributing them
throughout the architectonic arch.
Vangelis Karafillidis
proves to have a keen knowledge of the string instruments (may I mention that
piano has been his primary instrument), by using various methods specific to
string quartets, such as: snap pizzicato
(Bartok’s pizzicato), double stops, triple stops, sul ponticello, but also klangfarbenmelodie,
which create a particularly colorful, expressive and suggestive music, full of
sound effects.
The author uses
agogics with a large array of nuances, from both sound expansions to
diminutions. The esthetic purpose is to permanently arouse interest, without
totally imprinting the predictable evolution of the sound events and this
effect is present throughout the entire musical discourse of the quartet.
Vangelis Karafillidis manifests a genuine skillfulness in using the means of
expression specific to this musical genre.
His work emanates a
conception and technique that are capable to attain symbiosis between tradition
and innovation. The composer consciously tackles polytonality
and polymodalism, but also the Balkan
rhythm. Polytonality and polymodalism are present
both in terms of melodic linearity, as well as in the harmonic subtext. In
fact, the predominantly polytonal and polymodal approach has repercussions at
the level of morphological and syntactical organization of the musical
discourse. The quality of the themes, their expressive potential are, in
general, decisive for the value of the entire score. The work’s form and
language corresponds to the specific of the language.
The style of this
work gains a heterogeneous stylistic expression. We must take notice here of
the influences of B. Bartók and D. Shostakovich, the presence of Balkan
rhythmic patterns and minimalist thinking. Esthetically, the work is
predominantly heterogeneous.
Generally, we may
conclude that the predominant characteristic of Karafillidis’s work is the use
of highly skillful, modern sonorities, which dominate the entire musical
texture, conferring unexpected attributes of great expressive and esthetic
force to the musical substance. The quartet stands out through a clear expression,
dominated by the composer’s personality.
Bibliography:
Karafillidis, Vangelis,
The Darkness of Time - score, 2003
*
THE DARKNESS OF TIME DE VANGELIS KARAFILLIDIS
- O MULTITUDINE DE LIMBAJE MUZICALE
The
Darkness of Time (Întunecimea
Timpului) este o lucrare a tânărului compozitor Vangelis Karafillidis
compusă pentru cvartet de coarde, lucrare care a fost premiată cu locul III la
a 11-a ediţie a Concursului Internaţional Music
and Earth, Sofia (Bulgaria) 2003. Ea reflectă o stilistică policromă cu
influenţe politonale şi polimodale, având la bază ritmuri balcanice. De altfel,
s-a bucurat de un mare succes, fiind interpretată în Grecia (Thessaloniki,
Alexandroupolis, Xanthi şi Atena), Germania (Berlin şi Wuppertal), Bulgaria
(Sofia) şi Lituania (Vilnius). Lucrare care a fost difuzată pe postul Naţional
de Radio din Israel şi din Thessaloniki. În 2007 această piesă a fost
înregistrată, pe CD, cu ocazia celei de-a 20-cea aniversări a Quartetului Ars Muzica (Sofia), reprezentând astfel
Grecia în acest proiect.
“The
Darkness of Time” se compune din 3 părţi (Andante-Andante-Allegro (quasi scherzo)).
Prima parte – Andante – este expusă într-o quasi formă de sonată, de altfel
lucrarea este concepută în forme tradiţionale cu zone noi de expresie raportate
la ceilalţi parametri ai discursului muzical. Ea cuprinde în sine 16 măsuri şi deţine
axe tematice ce generează matricea, substanţa muzicală a quartet-ului.
Expoziţia (Andante) demarează cu Tema
I expusă la violoncel şi apoi la vioara I (măs.1-7), după care îşi face
apariţia Tema II prezentă la vioara II (măs.8-11) urmată de sonorităţi din tema
I expuse la violă, care de altfel le-am putea clasifica ca pe o noua temă (tema
a treia) în cadrul acestei expoziţii.
De la Allegro
energico (măs.17) demarează Dezvoltarea. Ea prezintă o formă de lanţ,
întreaga expunere conturează un bloc formal de o respiraţie amplă. Avem un
incipit de Tema I cu schimbare metrică - 5/8, semnalăm prezenţa ritmului
balcanic. În acest fragment se constată o împletire a celor trei teme din
expoziţie sub diverse forme. Autorul, de fapt, transfigurează temele în diverse
ipostaze melodice şi ritmice.
Toate aceste elemente sunt expuse cu puritate
sintactică şi consecvenţă în derulare, simultaneitatea lor reuşind o conjuncţie
sonoră ce nu va anihila personalitatea niciuneia dintre ele. Caracterologia
muzicală a temelor se desfăşoară acumulativ. Întreaga creaţie ne demonstrează
complementaritatea permanentă a planului orizontal (melodia) cu cel vertical
(armonia), parametri aflaţi în slujba omogenităţii şi coeziunii elementelor de
limbaj la care face apel compozitorul. Trebuie accentuată coeziunea şi
interacţiunea şi cu celelalte elemente de limbaj - polifonie, ritm, metru etc.
– în cadrul întregului unitar pe care îl reprezintă creaţia compozitorului.
Privind evoluţia temelor în dezvoltare, se
remarcă îndeosebi prezenţa contrapunctului, suprapuneri de teme, dar şi
prezenţa fragmentelor omofone ce deţin un caracter de percuţie. Remarcabilă
este şi plastica culorilor pe care o mânuieşte compozitorul în fina
diferenţiere a expresiei. Autorul utilizează cu precădere klangfahrbenmelodie (măs.65-70), un efect sonor destul de îndrăgit
şi des utilizat de către compozitor.
Şi repriza la rândul său iese din tiparele
clasice, înglobând în sine elemente din expoziţie şi dezvoltare.
Partea a II-a a
quartet-ului – Andante – este
construită în jurul Temei expuse la Vni II, de fapt este un ostinato (senza
colori) interpretat mereu în piano, ce simbolizează timpul sau mai bine zis
acel the darkness of time. Celelalte instrumente pe parcursul derulării
ostinato-ului au rolul de complementare. Astfel vom întâlni diverse procedee,
precum:
-
combinaţie de ostinato cu
recitativ (combinaţii de instrumente)
-
prezenţa contrapunctului
-
prezenţa efectului klangfahrbenmelodie (măs.38-40,
Vni-Viola)
-
snap pizzicato (pizzicato lui
Bartok)
-
gândire minimalistă (începând cu
partea majoră)
-
disonanţe utilizate în paralel
-
intervale mai mari de octava
-
prezenţa lui la bemol – denotă
latura tragică a acestei părţi.
Pentru contribuirea eficientă la determinarea
axelor dramaturgice, fiecărui instrument i se încredinţează funcţii precise,
urmărite cu consecvenţă.
Această parte a dat denumirea lucrării - The Darkness of Time, fragment ce
comportă cu adevărat straie sumbre, întunecate.
Partea a treia – Allegro (quasi scherzo) – începe cu tema părţii a doua (acel
ostinato) modificată din punct de vedere ritmic şi expusă în contrapunct (Vni
I- Vni II-Viola-Vlc). Iarăşi avem prezentă concepţia minimalistă, de altfel
autorul parafrazează un motiv dintr-o lucrare de Beyer (măs. 97, 176 etc.). A tempo vine cu o altă temă expusă în
contrapunct. În măsurile 89, 133-137 compozitorul utilizează procedeul de
“inversare în oglindă” a temelor. Finalul vine cu o combinaţie de teme - am
putea spune că este o reexpozitie.
În acest quartet semnalăm o consecvenţă a
ideilor instrumentale ale compozitorului, întemeindu-şi logica construcţiei pe
o profundă cunoaştere a resurselor, a efectelor instrumentale, stăpânind în egală
măsură trăsăturile lungi de culoare, cât şi alternanţa lor rapidă, dozându-le
şi repartizându-le cu pricepere de-a lungul arcului architectonic.
Vangelis Karafillidis se dovedeşte a fi un bun
cunoscător al instrumentelor cu corzi (ţin să specific că la bază este
pianist), utilizând diverse procedee specifice string quartete-lor, precum:
snap pizzicato (pizzicato lui Bartok), double stops, triple stops, sul
ponticello dar şi klangfahrbenmelodie,
reuşind să creeze o muzică deosebit de colorată, expresivă, sugestivă, plină de
culoare şi de efecte sonore.
Autorul utilizează o agogică ce deţine o
paletă largă de nuanţe, fiind prezente atât expansiuni, cât şi diminuări
sonore. Scopul estetic este de a suscita permanent interesul, fără a imprima
total evoluţia previzibilă a evenimentelor sonore, efect realizat pe parcursul
întregului discurs sonor al quartet-ului. Vangelis Karafillidis este un
compozitor ce manifestă adevarata măiestrie în utilizarea mijloacelor de
expresie caracteristice acestui gen muzical.
Creaţia sa emană o concepţie şi o tehnică
înzestrate cu virtutea de a face o simbioză între tradiţie şi inovaţie.
Compozitorul abordează conştient polimodalismul şi politonalismul, dar şi
ritmurile balcanice. Politonalismul şi polimodalismul sunt prezente atât la
nivelul linearităţii melodice, cât şi în subtextul armonic. De altfel,
concepţia preponderent politonală şi polimodală are repercursiuni în planul
organizării morfologice şi sintactice a discursului muzical. Calitatea temelor,
potenţialul lor expresiv sunt, în general, hotărâtoare asupra valorii întregii
partituri. Forma şi limbajul lucrării este în concordanţă cu specificul
limbajului.
Stilul acestei creaţii capătă o expresie
stilistică eterogenă. Semnalăm influenţele lui B. Bartók, D. Şostakovici,
prezenţa ritmurilor balcanice şi a gândirii minimaliste. Creaţia evoluează în
sfera de atracţie a esteticii muzicale eterogene, de care se individualizează
personalitatea compozitorului.
Putem conchide că în creaţia sa primează,
într-o viziune de ansamblu, sonorităţile moderne de mare măiestrie care domină
întreaga ţesătură, imprimând substanţei muzicale atribute inedite de mare forţă
expresivă, estetică. Quartetul se remarcă printr-o expresie clară, în care
domină personalitatea compozitorului.
Bibliografie:
Karafillidis, Vangelis, The Darkness of Time - partitura,
2003.
