Muzică / Music, Rubrica / Box: Articole -
Studii / Articles - Studies
2014.08.08. Vineri / Friday, Sesiunea de
comunicări științifice a Facultății de Arte - Universitatea din Oradea
Autor / Author: Gabriela Coca
Conf.univ. Dr. Universitatea Babeş-Bolyai,
Cluj-Napoca
Redactor / Editor: Anca Spătar
Lect.univ. Dr. Universitatea din Oradea -
Facultatea de Arte
Redactor / Editor: Mirela Mercean Țârc
Conf.univ. Dr. Universitatea din Oradea -
Facultatea de Arte
EFECTE COLORISTICE ARMONICO – TONALE ÎN CICLUL DE
CORURI PE VOCI EGALE“HEGYI ÉJSZAKÁK I-V” („NOPŢI MONTANE I-V”) DE KODÁLY ZOLTÁN
- PARTEA a I-a
Keywords:
Kodály Zoltán, Hegyi éjszakák, Mountain Nights, choir, analysis, form, harmony, tonal, color.
Cuvinte cheie:
Kodály Zoltán, Hegyi éjszakák, cor, analiză, formă, armonie, tonal, culoare
Abstract:
This paper represents the first part (the first choir) of a larger research
that aim the whole cycle of choirs Mountain
Nights I-V by Kodály Zoltán. The analysis extends over the formal concepts,
the tonal structure, the harmonic and melodic conception. The observations are
illustrated by color
sound spectrum, thus greatly facilitating understanding of the conceptual logic of the work.
Rezumat:
Studiul de faţă
reprezintă prima parte (primului cor) dintr-o cercetare mai amplă ce vizează
întregul ciclul de coruri Nopţi montane
I-V de Kodály Zoltán.
Analiza se extinde asupra concepţiei formei, a structurii tonale, armonice şi
melodice. Observaţiile sunt ilustrate prin spectre sonore coloristice, ce
transpun fiecare sunet în culoare, uşurând astfel foarte mult înţelegerea
logicii de concepţie lucrării.
*
Stilul
componistic general al lui Kodály, şi atracţia lui pentru ilustrări muzicale
peisagistice este suprins foarte concis şi la obiect într-o frază a compozitorului
Ede Terényi: „Există compozitori, care sunt special atraşi de ilustrări
muzicale peisagistice, Kodály aparţinând
acestora. Dacă Debussy îşi pictează tablourile prin combinaţii coloristice
impresioniste (Marea, Iberia, etc.), Kodály creează în muzica sa mai degrabă
tablouri realistice, cu multe trăsături lirice, tablouri îmbibate cu căldură
sufletească.”[1]
Corurile
pentru voci egale feminine, au de asemenea o semnificaţie aparte în cadrul
creaţiei de ansamblu a lui Kodály
Zoltán. Despre această semnificaţie ne vorbeşte foarte
frumos Szabolcsi Bence, în articolul său intitulat: Kodály Zoltán (Kórusmuzsika)
1928 – K. Z. (Muzică pentru cor) 1928: „Pentru
Kodály muzica corurilor feminine reprezintă în primul rând arta
culorilor transfigurate, jocul tremurând al luminilor şi al umbrelor în
mişcare, şi totodată regatul unei lire profund subiective. Vocea feminină apare
în această asociere ca voce a naturii şi a coloristicii peisagistice. Nu
înfruntă aici nici un fel de conflict, nu deşiră idee dramatică; în această
muzică pentru cor spaţiul este deosebit de pătrunzător, se manifestă arta ce deschide perspective
îndepărtate, este pătrunsă de un fel de liră visătoare, de dorinţa nestinsă a
depărtărilor rememorate magic. Sonoritatea se transformă în lumină ce sclipeşte
senzual, în respiraţia liberă a unei naturi ce fluctuează fără limite.”[2]
Ciclul
de coruri pe voci egale feminine Hegyi éjszakák
I-V (Nopţi
montane) de Kodály
Zoltán, cuprinde 5 coruri concepute de autor fără text
(doar două litere: A______ şi M_______), prin asta autorul urmărind în
exclusivitate efectul sonor coloristic. Compozitorul a fost preocupat ideatic
de ele mult timp (primul cor fiind compus in 1923, iar al 5-lea în 1962 -
restul (2-3-4 )
între anii 1955-56). Corurile acestui ciclu pot fi interpretate şi ca fundal
sonor pentru expoziţii sau alte reprezentări scenice (balet, pantomimă etc.,
sau chiar intercalate ca segmente sonore în filme). Aceste lucrări conţin
soluţii componistice armonico-tonale foarte interesante.
Primul cor (Hegyi éjszakák
I), într-un tempo
constant Assai lento, măsura de 4/4
totalizează 58 de măsuri, fiind conceput într-o formă
strofică, variaţională. Schema formei se prezintă astfel:
Ex. 1
Ex. 2
Szabolcsi
Bence, în opusul citat anterior, face următoarele aprecieri la adresa acestei
lucrări:
“… este reprezentativ «corul
zumzăit» al lucrării Hegyi éjszakák
(cor de femei fără text) cu cele patru sunete de bază
sunând continuu (fa-sol-la-si), în care deasupra acestui acord «lidic» ce pluteşte sonor fără întrerupere, vocile solo se apelează
reciproc ca spiriduşi rătăcitori; este un sunet eteric, neîntrupat, ca ecoul în
vânt al melodiei unui spirit îndepărtat, care acum se apropie, mocneşte,
străluceşte iar şi iar, şi te încântă. Acesta este realmente un dans feeric, o
poveste vizionară, ce se îndepărteză legănat în eter, “plutind” fără susţinerea
sunetelor unei regiuni mai grave.”[3]
Corul debutează deci în pianissimo, în modul Fa lidic, cu ascensiunea treptată, şi
menţinerea sonoră a tetracordului inferior, mărit, pe parcursul primei fraze
muzicale. Extremele acestui tetracord, sunetele fa - si sunt în relaţie axială pol-antipol (cvartă mărită sau
cvintă micşorată), relaţie specifică armoniei secolului XX. Sunetele însumate
conturează un cluster diatonic de
patru sunete.
Transpunând
sunetele în culoare după legenda de mai jos, graficul primelor 4 măsuri creează
o imagine coloristică foarte proporţională:
Ex. 3 Spectrul sonor
coloristic (măsurile 1-4)
*) În cadrul graficului o pătrăţică reprezintă valoarea unei optimi!
Fraza următoare aduce cu sine o foarte uşoară modificare melodică în
sopran I. În măsura 6 autorul circumscrie sunetul si prin la şi do:
Ex. 4 (m. 5-8)
Apare apoi în măsurile 9-10 şi motivul melodic de bază a lucrării, în
vocea a III-a, unisono, fără divisi:
Ex. 5
Această formulă melodică de bază împânzeşte în cele ce urmează toată
ţesătura muzicală, aceasta devenind din ce în ce ai densă. Deja din a treia
frază muzicală a primei secţiuni de formă acest motiv apare la vocea a 3-a sub
sunetele de pedală ale celei de a doua voci:
Ex. 6
Fraza
de mai sus amplifică în continuare linia pedalei superioare, printr-o nouă şi
uşoară modificare melodică în sopran I. În măsura 12 autorul circumscrie
sunetul si prin la şi re de această dată,
ridicând cu o secundă mare ambitusul:
În secţiunea Av1
pedala de tetracord mărit este construită şi menţinută continuu în vocile I şi
II, în crescendo apoi decrescendo după modelul frazei
antecedente a primei secţiuni de formă (A).
La vocea a III-a sub pedală se succed însă 3 variaţii ale motivului melodic
principal, conturând următorul spectru coloristic:
Ex. 7
Variaţiile
se prezintă melodic astfel:
Ex. 8
Sunetele
variaţiilor melodice de mai sus aşezate sub formă de scară cu baza pe sunetul la dau naştere unei game eoliene.
În
măsura 15 compozitorul introduce sunetele de pedală treptat ascendent: II/II,
apoi II/I, I/II şi I/I). În finalul secţiunii (măsurile 24-27) vocile de pedală
sunt retrase tot treptat ascendent.
În
aceste două secţiuni (A şi Av1) armoniile reies parcă de la sine, din suprapunerea
variaţiilor motivului de bază cu sunetele de pedală. Clusterul diatonic de cvartă mărită
creează o disonanţă de fundal, autorul evidenţiind astfel şi mai mult, prin
contrapunct dramaturgic, savoarea plăcută a motivului melodic.
Secţiunea Av2 (măsurile 28-44) schimbă
tipul de prelucrare melodică cu care ne-a obişnuit autorul în cele două
secţiuni anterioare.
Ex. 9 (măsurile 30-38)
Ex. 10
Secţiunea de aur pozitivă a corului nu se suprapune cu punctul
culminant, ci evidenţiază începutul frazei nuzicale anterioare (măsura 36
timpul 3, mai precis: 35,844). Acesta este momentul în care ţesătura muzicală
se densifică la toate cele trei voci, şi în vocea a I-a ambitusul atinge pentru prima dată pe parcursul lucrării
punctul maxim, sunetul la2.
Ex. 11
+ S.A.
→ Mi frigic cu VI ↑ mi min
arm.
Şi culorile tonale se schimbă în aceste măsuri: din mi frigic compozitorul modulează în mi minor armonic, apoi în re minor armonic, iar în momentul
culminaţiei dinamice în la minor cu
treapta a II-a coborâtă.
Ex. 12 Spectrul coloristic al
discursului muzical din secţiunea Av2
+ S.A.
Punct culm.
Din
spectrul sonor coloristic se vede foarte clar aglomerarea sonoră a măsurilor
36-40, momente pline de forţă expresivă ale corului. În aceste măsuri dispare
şi pedala vocilor interioare, acestea intonând în divisi melodii contrapunctice libere. Din nou treptat ascendent,
din măsura 40 compozitorul reintroduce în discursul muzical suportul de pedală,
un cvintsextacord alterat de septimă: sib – re – fa – sol# (care enarmonic este un acord de septimă de dominantă în Mi b major, respectiv acord major cu
septimă mică). Pe această pedală acordică se opreşte autorul în măsura 44,
prelungită de o coroană. Între secţiunile Av2
şi Av3 autorul rupe discursul muzical printr-o măsură general pausa cu coroană.
Ex. 13 Spectrul coloristic al
secţiunii Av3
Secţiunea Av3 în primele şase măsuri ale sale reia identic începutul secţiunii A cu scopul rotunjirii formei, aici
primele patru măsuri fiind interpretate cu vocala A_____. Abia din măsura 50
sonoritatea se estompează prin consoana M______. După culminaţia măsurilor 36-41
pauza generală intercalată precum şi reluarea primelor măsuri ale lucrării
creează o impresie extraordinară auditoriului. În măsurile finale, compozitorul
ne reaminteşte canonul, capul motivic ce este intonat de vocea a III-a începând
din măsura 52 este preluat la octavă superioară, variat, în solo, în ultimele 4
măsuri ale lucrării, ce se stinge în rallentando
e morendo, în pianissimo posibile.
Închei prezentarea de faţă cu un citat de compozitorul Ede Terényi, care referitor la acest prim cor
se exprimă astfel: „Prima parte a
ciclului Hegyi éjszakák, fiind până
azi una dintre lucrările cele mai populare ale lui Kodály, trezeşte la viaţă programul indicat
în titlu, de asemenea în Fa. Această lucrare corală (...) nu are text, şi
tocmai din această cauză, imaginaţia muzicală preferenţial pitorească a lui Kodály
se poate desfăşura liber în toată splendoarea sa impresionistică. În această
muzică, imaginaţia lui Kodály se lansează în muzica
stelară cosmică a serii, a nopţii de această dată nu numai umane”.[4]
BIBLIOGRAFIE:
Szabolcsi,
Bence, Kodály
Zoltán (Kórusmuzsika) 1928, in: Kodály-Mérleg 1982 (Tanulmányok) – [Balanţă-Kodály 1982 – Studii)], Ed.
Gondolat, Budapest, 1982, p. 60-65.
Terényi, Ede, Kodály 125. – Kodály képek, Kodály arcok
(Kodály 125 – Tablouri Kodály, Chipuri Kodály), in: Helikon, irodalmi folyóirat (revistă literară), Anul XVIII, 2007, nr. 12 (482), 25 iunie.
[1] Terényi, Ede, Kodály 125. – Kodály képek, Kodály arcok (Kodály 125 – Tablouri Kodály,
Chipuri Kodály), in: Helikon, irodalmi folyóirat (revistă literară), Anul XVIII, 2007, nr. 12
(482), 25 iunie. (traducere în ro.: Gabriela Coca)
[2] Szabolcsi, Bence, Kodály Zoltán (Kórusmuzsika) 1928, in: Kodály-Mérleg
1982 (Tanulmányok) – [Balanţă-Kodály
1982 – Studii)], Ed.
Gondolat, Budapest, 1982, p. 61. (traducere în ro.: Gabriela Coca)
[3] Szabolcsi, Bence, Kodály Zoltán (Kórusmuzsika) 1928, in: Kodály-Mérleg
1982 (Tanulmányok) – [Balanţă-Kodály
1982 – Studii)], Ed.
Gondolat, Budapest, 1982, p. 61. (traducere în ro.: Gabriela Coca)
