Saturday, March 1, 2014

GENUL DE BALADĂ ÎN CREAŢIA LUI FREDERIC CHOPIN

ANUL / YEAR IV  NR. 12 / 2014. 01-03
Muzică / Music, Rubrica / Box: Articole - Studii / Articles - Studies
2014.03.01 Sâmbătă / Saturday   Oradea
Sesiunea de comunicări științifice a Facultății de Arte - Universitatea din Oradea

Autor / Author: Stela Guțanu
Redactor / Editor: Anca Spătar
Lect.univ. Dr. Universitatea din Oradea - Facultatea de Arte

GENUL DE BALADĂ
ÎN CREAŢIA LUI FREDERIC CHOPIN

THE BALAD GENRE IN FR. CHOPIN'S CREATION

Keywords:

Chopin, the ballad, ballad genre, music, composer, polish composer

Cuvinte cheie:

Chopin, balada, genul baladei, muzică, compositor, compozitor polonez

Abstract:

During the 19th century Polish literature, the ballad genre was mostly an expression of national patriotic songs. Chopin was very impressed with and attracted to the Polish ballad writer Mitkevici. Mitkevici’s ballads matched perfectly the composer’s temperament and talent and also the main theme of his works, however Chopin the creator felt he was not represented by the vocal ballad genre and was not interested in it. He then introduced a new instrumental music genre, namely the instrumental ballad, genre in which he fully managed to express, through music, the contents of the literary texts. By creating his ballads for piano, the composer used the most representative expressiveness features of a ballad: the emotional, epic-narrative nature, real and fantastic character combination, the use of opposing thematic fragments and the dramatic climaxing resolution at the end of the work.
*
Genul de baladă, atât în literatură cât şi în muzică, a înflorit în perioada romantismului. Temelia genului de baladă a fost pusă încă în perioada renaşterii şi şi-a găsit recunoaşterea atât în muzica de curte cât şi în muzica mediului rural.

În secolul al XVI-lea s-a produs o bruscă rupere sau diferenţiere între genul de baladă de curte şi genul de baladă populară. Cea de curte era foarte cunoscută cu titlul de «ballade» şi şi-a atins culminaţia dezvoltării sale în Franţa, iar cea populară s-a dezvoltat în Anglia. Redescoperit la răscrucea a două epoci, genul de baladă şi-a cunoscut împlinirea în creaţia scriitorilor şi a compozitorilor secolului al XIX-lea. În el găsim atât chipurile fantastice, atât de agreate şi solicitate de către romantici, cât şi fuziunea muzicii cu poezia.

Genul de baladă a avut un rol deosebit în creaţia lui Frédéric Chopin. Compozitorul, polonez de origine, şi-a iubit foarte mult patria şi poporul său. Toată această dragoste a exprimat-o prin muzica sa.

În secolul al XIX-lea în literatura poloneză genul de baladă s-a manifestat ca o formă de exprimare a gândurilor naţionale patriotice. Legendele vechi şi moştenirea istorică naţională au constituit materialul literar artistic care întruchipa ideea independenţei naţionale. Chopin era foarte impresionat şi atras de baladele scriitorului polonez Mickiewicz. Ele aveau un conţinut patriotic revoluţionar şi un caracter romantic de exprimare, plin de emoţii şi sentimente pentru patrie. Baladele lui Mickiewicz se potriveau perfect cu firea şi talentul compozitorului precum şi cu tematica principală a creaţiilor sale, însă genul de baladă vocală nu era ceea ce-l reprezenta şi-l interesa pe Chopin-creatorul. El introduce un nou gen în muzica intrumentală şi anume, genul de baladă instrumentală, gen în care compozitorul a reuşit din plin să exprime prin intermediul muzicii conţinutul textului literar.

Chopin a scris patru balade:
 
- 1831-1835 - Balada, g-moll op.23
- 1836-1839 - Balada, F-dur op.38
- 1840-1841 - Balada, As-dur op.47
- 1842-1843 - Balada, f-moll op.52

 
 
Creând baladele sale pentru pian, compozitorul a utilizat cele mai principale caracteristici de expresivitate ale genului de baladă şi anume: caracterul emoţional, epic-narativ; intercalarea chipurilor reale cu cele fantastice; utilizarea fragmentelor tematice contrastante şi rezolvarea dramatică culminantă la sfârşitul creaţiei. Balada instrumentală a lui Chopin, bazată pe o organizare clară a materialului muzical, pe atmosfera emotională şi pe structura subiectului baladei, a dat naştere unui nou stil în muzica instrumentală - “stilul de balada“ instrumentală. Influenţa “stilului de baladă” se răsfrânge atât asupra tipului tematicii cât şi asupra particularităţilor dezvoltării creaţiei.

Influenţa acestui stil se resimte în câteva dintre creaţiile de alt gen ale compozitorului, cu precadere în Fantezia f-moll.

Baladele lui Fr. Chopin sunt îmbogăţite cu fragmente tematice de un contrast puternic.

Un astfel de caracter contrastant nu-l întâlnim nici în cele mai dramatice sonate şi simfonii ale compozitorilor clasici vienezi. Fragmentele tematice contrastante sunt amplasate pe două planuri total diferite creând contrastul maxim cum ar fi: realul şi fantasticul; cerul şi pământul. Drept exemplu ne serveşte introducerea inopinată în Andantino a Presto-ului con fuoco în Balada F-dur op. 38.

Un interes deosebit prezintă felul în care compozitorul efectuează fuziunea acestor contraste, de regulă se produce în repriza comprimată. Drept exemplu ne serveşte repriza Baladei As-dur op. 47.

Chipul povestitorului popular se reflectă în începutul baladelor şi poartă un caracter epic, narativ, liniştit. Spre exemplu primele măsuri ale Baladei g-moll op.23 creează impresia de prolog.

Caracterul verbal care se resimte în unele teme muzicale denota legătura baladei instrumentale cu începutul său poetic (mă refer la genul de baladă vocală de la care a derivat).

Fiecare baladă se caracterizează prin structura şi prin felul său de formare muzicală. Spre exemplu, prima baladă ce poartă un caracter teatral-dramatic, se apropie ca şi structură de forma de Allegro de sonată, iar în balada a patra, care are un caracter eroic pătruns de poetica naturii, un rol deosebit îl are dezvoltarea variaţională. Nici una din cele patru balade nu are forma de sonată ca atare, însă legătura de rudenie cu ea se manifestă prin diverse procedee:

- prezenţa temelor contrastante
- conturul clar al expoziţiei, dezvoltării şi al reprizei
- planul tonal asemănător cu cel al sonatei
- planul tematic asemănător cu cel al sonatei (prezenţa temei principale, temei de legătură şi a temei secundare).
Combinând elementele formelor: de sonată, de rondo, a temei cu variaţiuni şi a celei tripartite, Chopin a creat un nou tip de compoziţie liberă a baladei.

Din punct de vedere al structurii chipului emoţional, toate cele patru balade fac parte din grupul creaţiilor celor mai emotive din întregul tezaur componistic al compozitorului. Ele denotă prin aceasta şi existenţa unui nivel superior în evoluţia tehnicii pianistice. Coloristica timbrală şi puterea sonoră cerută din partea interpretului pentru interpretarea baladelor, precum şi evidenţierea interpretativă a multiplelor teme melodice ce se suprapun în balada a patra, denotă complexitatea interpretativă a creaţiilor. Ascultând baladele lui Frédéric Chopin, uiţi că asculti doar un singur instrument - pianul, pentru că in faţă ţi se deschide o lume imensă, deosebită, plină de emoţii şi culori.